„Avantajul unei abordări realiste a ceea ce se petrece în societate plecând de la soarta oamenilor, cu favorizările și îngrădirile ei, este că ea captează istoria și pragurile ei. Asumându-mi acest focus și operând cu date la zi, am descris schimbarea lumii (Criza și după criză. Schimbarea lumii, 2011), odată cu dificultățile Europei unite (The Destiny of Europe, 2012) și noua anvergură a Chinei ca supraputere (Ascensiunea globală a Chinei, 2016)”, scrie, în Cotidianul, profesorul Andrei Marga.
În fața noii situații, am spus-o cu ani în urmă, administrația Joe Biden a recurs la improvizația scindării lumii în „democrații și autoritarisme” și la globalism ca politică. Aceste opțiuni au șubrezit democrațiile și libertățile, au slăbit statele și au dus la războaie.
De astăzi, președintele puterii hegemonice a lumii, cunoscut pentru corectura sa a globalizării (vezi Donald Trump, Crippled America – How to Make America Great Again, Threshold Editions, Simon & Schuster, Inc., New York, 2015), s-a angajat să pună capăt ideologiei globalismului și să deschidă un nou orizont țării sale și altor popoare.
În prima sa declarație în contextul inaugurării, Donald Trump a caracterizat anii din urmă ca „patru ani lungi de declin american”. Aș adăuga doar că, în virtutea ponderii neobișnuite a Americii, a fost un declin în relațiile mondiale și în multe locuri din lume.
Simpla victorie a lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, din 7 noiembrie 2024, a pus deja în mișcare lumea în care trăim. S-a oprit un curs al lumii spre război mondial. Alunecarea democrației în cenzurarea alternativelor politice se oprește. S-a denunțat „noua corectitudine politică” și începe revenirea la respectul cetățeniei și minții deschise. Se condamnă folosirea „justiției” pentru lovirea rivalilor politici. S-a scăpat lumea de o abordare care a dus în înfundătura înlocuirii cooperărilor cu ostilitatea, a schimburilor cu sancțiunile.
Discursul inaugural de astăzi al președintelui Donald Trump, condus de motivul creării unei Golden Age în America, a conturat viitorul cu curaj și limpezime. Multe sintagme au sintetizat însă nevoi și aspirații mai larg răspândite ale timpului nostru. „ O națiune puternică, prosperă, liberă”; rolul major al „patrioților”; suprimarea „establishmentului corupt” și „restaurarea competenței” în administrație; trecerea la „revoluția bunului simț (the common sense revolution)”; stoparea inflației și a creșterii prețurilor în energie; „națiune manufacturieră”; să-i prețuim pe muncitorii și lucrătorii care întrețin societatea modernă; „întoarcerea la libertatea cuvântului în America (back to the free speech in America)”; restabilirea meritului în ascensiunea socială; abolirea persecuției oamenilor pentru opinii; câștigarea competițiilor, nu a războaielor; „restaurarea promisiunii Americii (restore America, s promise)” – astfel de sintagme rămân de la început în memorie aproape pretutindeni. De îndată ce discursurile se publică oficial, se vor putea face analize detaliate.
Peste toate, după ce trece în muzeu paupera filosofie a istoriei a lui Karl Popper – uimitor vehiculată și pusă în aplicare, căci America are în tezaurul ei istoric viziuni incomparabil mai echitabile cu faptele, cum este de departe cea a lui John Dewey – un fapt se lămurește. Acum, dilema amplu discutată în America deceniilor din urmă, „republică sau imperiu?”, capătă o nouă soluționare. Cu incomparabilele ei resurse, America este angajată să fructifice șansele unei relansări.
Ce urmează pentru lume? Să evaluăm, deocamdată pe scurt, ce vine.
Este clar că Asia își va continua dinamica, care a transformat-o în centrul economiei și politicii mondiale. China va continua dezvoltarea tehnologică, economică, socială, democratică și culturală, care a făcut din ea supraputerea inovativă de azi. Cu politică deschisă cooperării, Japonia și Coreea de Sud vor urca în importanță. Republicanii americani și creativa Chină vor gestiona mai bine contenciosul în jurul Taiwanului spre o rezolvare înțeleaptă. Iar Africa se va lăsa inspirată de șansele unei noi dinamici, folosind oportunitățile constelației mondiale.
Devine limpede că lumea creștină va putea să-și reafirme valorile fără comprimările din ultimii ani. Lumea islamică își va asuma noi inițiative. Este de așteptat ca, după ce creștinismul a lămurit relațiile cu sursa sa, care este iudaismul, și Islamul să ajungă la un acord cu celelalte religii monoteiste. Orice credință se va bucura de respect fiind devotată umanității din oameni.
Valul schimbărilor ce vin din America va atinge Europa. Uniunea Europeană de azi nu va putea rămâne la birocratism – o semnalează tot mai multe țări și cei mai mari economiști, sociologi, filosofi de pe continent. Nu vor fi nepărat noi exituri – chiar dacă „euroexit”, „frenchexist”, ”germanexit” sunt puse azi condiționat pe agendă. O regândire a Europei unite pe direcția reconstrucției instituționale va fi inevitabilă. Ea va fi salutară, împreună cu revenirea la proiectul fondatorilor, al „Europei națiunilor” și a „democrației”, și deschiderea spre creația din lume.
Lumea s-a schimbat, nicio țară nu mai este ca acum un secol sau o jumătate de secol, nici măcar ca acum câțiva ani. Se deschide posibilitatea eliberării de propagandă și ideologii, spre o discuție matură, cu argumente, în locul clișeelor. Se deschide posibilitatea de a discuta dosare ale istoriei care au fost amânate mult timp.
Aranjamentul de securitate european nu poate rămâne la ceea ce este. Nu este posibilă securitate proprie împotriva altor țări, ci numai cu ele. Propaganda ostilității din anii treizeci și reluarea acesteia la care asistăm în ultimii ani distruge Europa unită și nu rezolvă nimic.
Pentru România, valul american al schimbării ar putea îndemna la asumare competentă și devotată de sine și la reconstrucție – instituțională, economică, culturală. Se pot discuta, firește, multe aspecte. Între altele, este enormă cantitatea de falsuri ce se aruncă pe piață, adesea de „academici” de carton, care, în locul inovării, întrețin tenace simple clișee. O împrospătare a vederilor, concepțiilor, ideilor este necesară precum oxigenul – dacă se vrea smulgerea țării din apropierea locului ultim în Europa. Este vitală părăsirea „corectitudinii politice” a anilor de tristă amintire, cincizeci, practicată azi copios, doar cu semn invers: atunci se ataca americanismul, acum se atacă rusismul – atacuri care servesc interese meschine și nu duc înainte România. Este normal să ai puncte de vedere și rezolvări proprii, dar obsesia propagandistică nu aduce nimic bun.
„Revoluția bunului simț” s-a discutat demult în filosofie. Dar împrejurarea că acum este asumată de președintele supraputerii hegemonice a lumii are importanță practică enormă. Căci oriunde bunul simț se activează activ, este grijă și respect pentru individul care suntem fiecare.
O revoluție a bunului simț face practic din individ punctul de plecare și referința evaluărilor. Ea face posibilă trecerea de la democrația selectivă, la democrația integrativă și de la democrația mută, la democrația ca formă de viață – o trecere de care este atât de vitală nevoie astăzi”, scrie Andrei Marga.
