”În România, destui semidocți și nulități fac carieră cultivînd, dintr-o crasă lipsă de idei, diabolizarea Rusiei și desconsiderarea Chinei – evident pe cheltuiala concetățenilor. Firește, nimeni nu pretinde că supraputerile din istorie sunt îngeri; ele au interesele și calculele lor, pe care, la rîndul tău, este nevoie să le consideri. Dar rectitudinea judecății proprii este mereu indispensabilă, dacă insul se respectă cel puțin ca om”, scrie filosoful Andrei Marga într-un eseu neobișnuit de tăios pentru Cotidianulhd.ro, notează inpolitics.ro.
”Folosirea unor țări ca sperietori este ideologia unor decidenți incapabili, care nu se pot legitima altfel în fața propriilor popoare decît întreținînd stări conflictuale. La decidenții României actuale, pentru care ura este trăirea principală, preocuparea de a se împroprietări cu funcții și sacrificarea vinovată a interesului național au devenit obișnuință. Nicio țară nu a progresat în acest fel și nicio țară europeană de azi nu întreține un asemenea climat.
Ce-i de făcut? Eșecul este atît de amplu încît nu dau rezultate jumătățile de măsură. Căci inși de calitate îndoielnică strînși în puterea executivă din Romania actuală, sub o falsă și imorală înțelegere a libertății, care reduce interesul public la „ce-mi revine”, fac din prostocrație și cleptocrație realități și caută vizibil să se reproducă. Probele revelatorii se înmulțesc de la o zi la alta. Iar situația este, la orice analiză, „originală”, chiar în istoria sinuoasă a țării.
Uneori, în istorie se spune că este nevoie de transformare și apoi de schimbarea garniturilor de personal. Deviza este deja naivă și nu mai dă rezultate.
Realistă este acum schimbarea democratică a celor de la deciziile României și apoi transformarea! Invers, ar continua băltirea în neajunsuri și în crizele grave de acum.
România nu se poate pune în mișcare cu „învățare la locul de muncă” în cele mai importante funcții din stat. Amatorismul se plătește din greu într-o lume a competițiilor și provocărilor.
Două componente nu vor putea lipsi din schimbarea democratică a puterii executive fără ca România să rămînă tot pe cursul crizelor. Prima este ieșirea prin meritocrație din confuzia de valori instaurată în ultimele decenii, adică aducînd în rolurile de interes public personal efectiv de bună pregătire din unități competitive. A doua este convocarea imediată de alegeri anticipate, în care să concureze formațiuni ele însele primenite cu un astfel de personal.
În mod normal, în viața politică, cei care au dus o țară acolo unde a fost dusă România, pleacă! Se vede că, la noi, unii socotesc că mai este timp de pierdut, încît este nevoie de forțarea organizată a plecării”, mai punctează fostul ministru.
