„De la începuturile mediatizării, când se popularizau știri în gazeta personală sau în editura de familie, trecând prin competiția massmedia dependente de curente din societate, la monopolurile mediatice de astăzi, s-au parcurs schimbări. S-a extins informarea, dar au sporit selectarea și controlul informațiilor”, scrie, în Cotidianul, profesorul Andrei Marga.
„În orice caz, mass media au atins astăzi un volum și un impact fără precedent. Ele sunt însă lovite de fenomenul nou, al refeudalizării, din modernitatea târzie. În media, refeudalizarea aduce cu sine separarea între realitate, mediatizare și adevăr.
Nu se poate face față acestui fenomen fără a reafirma sensul mass media. Iar, odată cu remarcabila aniversare a unui jurnalist de prim plan, nu putem să nu ne întrebăm: Ce sens are de fapt jurnalismul?
Ne sprijină să dăm răspunsul cei care au reflectat asupra sferei publice din societățile actuale până la a conceptualiza. Azi este clar că mass media se înțeleg plecând de la nevoia conducerilor de a compensa riscul de „dezacord (dissent)” prin emiterea de versiuni ale evenimentelor. Acum, mass media caută să ia sub control cetățenii și desfășoară, cum se spune, un „potențial autoritar”. Voind însă să informeze, ele păstrează ceva din „potențialul emancipator” de la origini. Astfel, ele rămân în „ambivalență”, țintind la controlarea și la deșteptarea oamenilor.
Mass media, dar și societatea, s-au schimbat ca urmare a patru procese: erodarea grupului social al micului și mijlociului producător, pe umerii căruia s-au clădit democrația, interesul public și suveranitatea statală în epoca modernă; declinul sferei publice odată cu concentrările de putere economică; adjudecarea de mari unități în mass media de către cei cu forță financiară; transformarea mass media în industrie, odată cu lărgirea pieței și amplificarea reclamei.
Mass media au ajuns treptat la remorca marilor interese politice, economice și financiare. Corelat, proletarizarea a lovit și condiția de ziarist – acesta devenind dependent de profitul întreprinderii. În același timp, cel care folosește informațiile este interesat deocamdată mai puțin de adevăruri, cât de incitări și lovituri. „Fake news”-urile au devenit parte a vieții, iar epoca „post-adevărului” a început. Mai mult, odată cu pandemia din 2020 și cu războiul din Ucraina, s-a ajuns la o nouă concentrare mediatică. Trusturile cu impact major dau versiunile evenimentelor.
Excepții mai sunt încă, desigur. Pe scenă, sunt și pledanți pentru deschiderea minților și oameni care cugetă pe cont propriu considerând faptele. Dar unde sunt ceilalți? Gentlemanul care a fost George Bush, artizan al reunificării Germaniei, nu a participat la ceremonia reunificării din 1990 spre a nu-i pune în poziție jenantă pe aliații de odinioară. Unde sunt azi și gentlemenii?
Altădată, chiar mass media generau anticorpii la degradări care încep cu încălcarea de reguli de logică și de comunicare și continuă cu versiuni preconcepute ale faptelor. Acum, încălcările sunt luate ca virtuți.
Aceste lacune se mai depășesc prin atitudini exemplare. Un jurnalist de notorietate, Frank Schirrmacher, care analiza starea autonomiei de gândire, a fost întrebat: „Resimțiți ca o ofensă să fiți desemnat astăzi de stânga?”. Regretatul editor al ziarului conservator „Frankfurter Allgemeine Zeitung” a răspuns: „Ofensă? Nicidecum. Nici nu găsesc că m-am schimbat. Eu sunt ca toți ceilalți, martor la o gândire care duce cu necesitate la privatizarea câștigurilor și la socializarea obligațiilor”. Dar câți mai iau stabilirea adevărului ca ceva obligatoriu?
Observ trei prejudecăți care afectează azi, la noi, înțelegerea sensului jurnalismului. Se mai crede că jurnalistul exprimă opinii contextuale, ale zilei, încât nu are de dat decât materiale perisabile. Unii mai cred că jurnalistul este subiectiv prin natura profesiei, încât scrisul său ar ieși de sub criterii de evaluare. Alții mai cred că jurnalistul nu poate trăi fără a se înregimenta într-o „tabără”. El ar fi un politruc care scrie.
Sunt, desigur, și acestea. Unii scriu fără informare, la comenzi sectare, dezlănțuindu-și umorile, opaci la adevăr și dreptate. De unde valori când respectivul nu știe că valorile există? (…)”, scrie, printre altele, Andrei Marga.
