Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie a trimis marţi o scrisoare deschisă în spaţiul public în care arată că, în calitate de corp profesional naţional al specialiştilor psihiatri, a observat cu îngrijorare tentative de translare a discursului din spaţiul public, de la neajunsurile şi racilele din psihiatria românească către acuzaţii nesusţinute, neargumentate ştiinţific şi nedovedite până în prezent de malpraxis, cu mutarea centrului de greutate al atenţiei publice către presupusă neglijenţă în serviciu sau greşeli ale cadrelor medicale.
- „Psihiatria se află într-o poziţie atât ingrată, vulnerabilă dar şi de o mare responsabilitate şi importanţă socială, la interfaţa dintre percepţia publică a siguranţei cetăţenilor şi drepturile categoriilor vulnerabile de pacienţi cu probleme psihice, necesitând sprijin şi recunoaştere activă din partea autorităţilor pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale oferite, şi nu oprobriu public sau stigmatizare.
Manifestările de violenţă şi heteroagresivitate/auto-agresivitate în rândul pacienţilor cu tulburări psihice majore sunt rare (aproximativ 10% din prezentările în urgenţă) şi în general controlate de serviciile existente, dar cele extreme sunt excepţii notabile reprezentând uneori debutul medico-legal al unei manifestări psihice de raptus de agitaţie psiho-motorie”, se arată în document.
ARPP aminteşte că a susţinut permanent în ultimii ani prin nenumărate memorii, sesizări şi intervenţii publice şi continua să militeze pentru o reaşezare a psihiatriei în matca atenţiei decidenţilor politici, reaşezare nu doar declarativă sau reactivă atunci când se întâmplă o tragedie, ci prin finanţare consistentă şi implementare de programe concrete.
Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie anunţă că poate oferi autorităţilor statului atât consultanţă, cât şi propuneri concrete de măsuri pentru ca asemenea tragedii să poată fi pe viitor evitate şi pentru gestionarea mult mai aplicată a situaţiilor de mare risc, luând în considerare şi caracterul de imprevizibilitate a unor manifestări psihopatologice.
Astfel, Asociaţia Română de Psihiatrie şi Psihoterapie propune un set de măsuri care să cuprindă printre altele:
– Programe naţionale dedicate, cu finanţare de la buget pentru pacienţii cu psihoze, tulburări depresive şi bipolare demenţă, alcooolism şi drogodependenţe;
– Registru naţional pentru tulburările psihice majore, inclusiv cu antecedente de auto/heteroagresivitate şi potenţial suicidar;
– implementarea managementului de caz în psihiatrie, la nivel naţional;
– dezvoltarea naţională a centrelor de sănătate mintală şi psihiatriei comunitare;
– înfiinţarea de echipe mobile;
– un lanţ terapeutic articulat şi bine definit care să urmeze pacientul de la ieşirea din spital şi până la reinserţia socio-familială care să cuprindă specialistul din spital, ambulator, medic de familie, asistent social, psiholog;
– programe continue de competenţă şi atestat în domeniul adicţiilor (alcool, droguri etc.) pentru pregătirea temeinică şi trainingul specializat pentru personalul superior şi mediu în vederea gestionării profesioniste a manifestărilor potenţial generatoare de violenţă/heteroagresiviate;
– training intensiv pentru intervenţia în urgenţele psihiatrice şi contenţia mecanică a pacienţilor în conformitate cu legea sănătăţii mintale 487/2002;
– redefinirea indicatorilor spitaliceşti pentru psihiatrie în sensul prioritizării calităţii şi durabilităţii intervenţiilor şi nu a volumului de externări scurte care prezintă riscul recăderilor frecvente;
– investiţii adecvate în infrastructura psihiatrică învechită precum şi dotări corespunzătoare unei asistenţe moderne şi eficiente la nivel european, incluzând reorganizarea/înfiinţarea de secţii specializate pe anumite patologii cum ar fi adicţiile, psiho-geriatria, cu personal calificat, normare modernă şi training specific pentru a evita supraaglomerarea şi incidente grave în secţiile de psihiatrie generală;
– asigurarea numărului optim de cadre medicale în secţia de psihiatrie general acuţi şi în compartimentele cu persoane cu adicţii, în sensul unui număr sporit de cadre medicale/pat de spitalizare decât cel prevăzut actualmente;
– asigurarea unui raport adecvat între personalul de sex feminin şi masculin (fără nici o intenţie de discriminare), având în vedere că persoanele cu tulburari psihice, cu grad de periculozitate, trebuie uneori contenţionate mecanic;
– Programe naţionale de educaţie a populaţiei privind tulburările psihice şi cele legate de substanţe.
