Exclusiv din interiorul Serviciului de Ambulanță
Cum văd angajații problemele din serviciul de ambulanța și intervenție SMURD
Aşteptări care pun viaţa în pericol.
În fiecare zi la cronica neagră, se înregistrează numeroase accidente la care intervenţia promtă a salvatorilor este esenţială.De fiecare dată pentru salvarea unor vieţi timpul, solidaritatea umană, profesionalismul salvatorilor, intrumentele şi materialele sanitare sunt cheia salvării unor vieţi.
Este esenţial ca salvatorul să fie cât mai repede în stare de acţiune şi să nu se piardă indiferent de funcţia pe care o are pentru că precipitarea afectează grav calitatea actului de salvare.
Pentru intervenţia accidentelor de circulaţie cu victime multiple nu sunt niciodată suficiente echipaje de ambulanţă sau SMURD disponibile pentru că în ciuda eforturilor lui Raed Arafat înmtregul sistem este, încă într-o nepermisă stare de conformism şi auto mulţimire.Este nevoie să spunem că în serviciile de ambulanţă nu se fac ore de training profesional cu tot personalul iar sporadicile cursuri de ambulanţieri şi pregătirile cadrelor medii prin organizaţia profesională Ordinul asistenţilor medicali şi moaşelor din România se fac destul de greu prin descomplectarea echipajelor active pe perioade mai lungi sau ma scurte de timp.
Organigrama serviciilor de ambulanţă este una stufoasă deoarece sunt menţinuţi în serviciu mai mulţi angajaţi care nu au nicio legătură cu serviciile operative şi nici măcar cu reparaţile auto, întrucât nu mai există autoutilitare dacia în serviciu.
Pentru ambulanţele de tip A,B şi C firmele producătoare de marcă au ateliere specialzate iar reparaţile şi revizile se fac în aceste ateliere.
Personalul operativ medici, asistenţi, abulanţieri este insuficient şi întotdeauna în misiune de salvare pe care nu o pot întrerupe şi nici nu o pot abandona pentru a se prezenta la un eventual accident colectiv.
Specializate pentru intervenţia în accidente sunt ambulanţele de tip C, care au obligatoriu medic şi asistent în echipaj iar ambulanţele de tip B pot avea medic şi obligatoriu asistent medical.
Ambele tipuri de echipaje au aparatură de monitorizare, însă datorită lipsei de personal aceste echipaje sunt insuficiente şi sunt completate de echipaje de tip A care au asistent medical dar nu au aparatura adecvată unei intervenţii de urgenţă.
În ultimii ani au apărut sporadic voluntarii, dar există o reticenţă a conducerii servicilor de ambulanţă în promovarea activităţiilor de salvare cu voluntari deoarece voluntarii au în permanenţă nevoie de training profesional.Mai mult decât atât din cei doi-trei medici prezenţi în serviciu zilnic cel puţin unul face coordonare, adică stă undeva unde află de la dispeceri despre accident şi dirijează la locul accidentului echipaje de asistenţă cu personal mediu lipsindu-i pe accidentaţi de un consult medical la locul accidentului.
Legea nu permite asistenţilor medicali să ia decizii ci să execute decizii.
Aici este nevoie de simplificarea actului de coordonarea şi eliberarea medicului de inactivitate.
Accidentatul asistă de multe ori la interpelări telefonice ale asistenţilor către medicul coordonator, mai ales dacă celălalt medic în serviciu se află la altă urgenţă.Este bine să se ştie că în fiecare ambulanţă există un salon mobil, nişte aparatură, și că ar mai trebuii să existe şi un medic pentru urgenţele majore.
Aceasta este problema pe care trebuie să o rezolve Ministerul Sănatăţii sau chiar Ministerul Administraţiei şi Interne acolo unde lucrează acum doctorul Arafat.
Mai este un amănunt : există numeroase probleme legate de îmbătrânirea personalului medical şi a ambulanţierilor al căror randament este afectat şi greoi din cauza stării lor de sănătate şi a condiţiei fizice.
Personalul îmbătrânit nu mai vede bine, nu mai aude corect, este uzat din punct de vedere al sănătăţii proprii, are reflexele condiţionate de medicaţia pe care o ia în cazul unor boli cronice şi mai mult decât atât nu mai face faţă la stres.Serviciile de ambulanţă nu sunt servicii uşoare iar vârsta de pensionare uniformă, la 65 de ani poate afecta performanţa şi corectitudinea actului medical.
Soluţii :
1) Regionalizarea imediată a serviciilor cu stabilirea spitalului sau clinicii medicale coordonatoare.
2) Training profesional prelungit pentru tot personalul ambulanţei dar şi pentru voluntari.
3) Folosirea cu randament maxim a tuturor medicilor şi stimularea participării la solicitările de urgenţă prin schimbarea sistemului de salarizare.Precizăm că există medici care au salarii mai mici decât ale asistenţilor medicali.
4) Stimularea participării la actul medical şi de formare profesională continuă a personalului operativ.
5) Pensionarea personalului aflat în imposibilitatea unei stări corespunzătoare de sănătate, urmând exemplul european, unde în urgenţă vârsta maximă nu depăşeşte 55 de ani.Personalul care este apt să lucreze peste această vârstă poate beneficia de prelungirea stării de activitate cu acordul conducerii ambulanţei
