Academia Română şi-a ales azi, 5 aprilie 2018, în Adunarea Generală, noul preşedinte, în persoana acad. Ioan-Aurel Pop, care a obţinut 86 de voturi. Pe locul al doilea s-a situat acad. Victor Voicu, cu 56 de voturi.
Mandatul de preşedinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deţine această funcţie de două ori, a informat un comunicat al Academiei Române.
Acad. Ioan-Aurel Pop, în vârstă de 63 de ani, istoric, s-a născut în satul Sântioana, judeţul Cluj, a absolvit Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi a urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca şef de promoţie. În 1989 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”.
A desfăşurat o bogată activitate didactică: asistent, lector, conferenţiar; din 1996, este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă şi istoria artei a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 2012 este rector al acestei universităţi. Profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) şi Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2008).
- În perioada 1994-1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 şi 2007 directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.
În data de 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar la 30 martie 2010 membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de recepţie „Semnificaţia istorică a unor nume: român şi România”.
Din mulţimea volumelor de autor se pot aminti nstituţii medievale româneşti: Adunările cneziale şi nobiliare (boiereşti) din Transilvania în secolele XIV-XVI (1991); Românii şi maghiarii în secolele IX-XIV: Geneza statului medieval în Transilvania (ed. I, 1996, ed. II, 2003; Istoria Transilvaniei medievale: De la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul (1997); Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele XIII-XVI) (1998); Naţiunea română medievală: Solidarităţi etnice româneşti în secolele XIII-XVI (1998); Românii şi România: O scurtă istorie (1998; tradusă în engleză, italiană, germană şi spaniolă); Istoria, adevărul şi miturile (2002); Contribuţii la istoria culturii româneşti (2003); Istoria românilor (2010); Biserică, societate şi cultură în Transilvania secolului al XVI-lea.
Între acceptare şi excludere (2012); „De manibus Vallacorum scismaticorum” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries) (2013); Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas (2014).
