„Preluarea Tribunalului Constituțional polonez de către globaliștii lui Donald Tusk a fost o operațiune planificată, ceea ce indică gravitatea excepțională și calificarea acesteia drept lovitură de stat. Enumăr mai jos câteva argumente, care înlătură teza legalității acțiunii lui Tusk”, scrie, pe Facebook, avocatul Aurelian Pavelescu, liderul PNŢCD.
„1. Operațiunea a fost inițiată după părăsirea țării de către Președintele Nawrocki spre Senegal, o destinație îndepărtată, în scopul împiedicării reacției acestuia.
2. Operațiunea a fost pusă în operă după încheierea programului de lucru al Tribunalului, Președintele, Vicepreședintele și alți judecători fiind plecați din incinta instituției și puși în imposibilitatea de apăra ordinea constituțională.
3. Unul dintre judecătorii din tabăra globalistă a emis un Comunicat pe site-ul oficial al Tribunalului, de suspendare din funcție a Președintelui și Vicepreședintelui Tribunalului și prin care se auto-intitula Președinte al Tribunalului. Comunicatul nu avea temei legal, respectiva judecătoare fiind dintre cei care nu depuseseră jurământul în fața Președintelui și nevalidată judecător constituțional, potrivit legii. Pe de altă parte, suspendarea Președintelui și Vicepreședintelui au fost ilegale.
4. În același timp, Procurorul general aflat în tabăra lui Tusk a solicitat oficial ridicarea imunității Președintelui și Vicepreședintelui Tribunalului pentru punerea lor sub acuzare penală. Competența ridicării imunității aparține completului Tribunalului Constituțional.
5. Controlul Tribunalului urma să fie preluat prin asumarea atribuțiilor de către cei 8 judecători aleși de majoritatea parlamentară condusă de Tusk, deși depuseseră jurământul în fața Președintelui numai 3. În lipsa depunerii jurământului în fața Președintelui Republicii, 5 dintre judecători nu au fost validați. De ce globaliștii aveau nevoie de 8 judecători? Pentru că Tribunalul este compus din 15 judecători, cei 8 asigurând majoritatea și controlul absolut al instituției.
6. Evident, la prima ședință a Tribunalului, cei 8 judecători votau în primul rând ridicarea imunității Președintelui și Vicepreședintelui Tribunalului, fiind expuși începerii acțiunii penale, eventual arestați sau consemnați cu alte măsuri preventive, potrivit solicitării Procurorului general.
7. Forțele de poliție, aflate la dispoziția lui Tusk, au securizat sediul Tribunalului pentru asigurarea desfășurării activității noului complet dominat de judecătorii globaliști, interzicând accesul oricăror alte persoane, inclusiv Președintele și Vicepreședintele Tribunalului suspendați ilegal.
8. Așa cum s-a văzut pe toate televiziunile, accesul în sediul Tribunalului a fost interzis și Președintelui Republicii, Nawrocki. Prezența sa a descurajat însă forțele polițienești. În această situație au încercat să-i blocheze accesul fizic chiar doi dintre judecătorii nevalidați. Cei doi au recurs la gestul extrem, înțelegând că intrarea lui Nawrocki în instituție înseamnă sfârșitul loviturii. Nawrocki i-a reinstalat pe Președintele și Vicepresefintele Tribunalului în birourile lor și în funcții.
9. Revenirea în țară a Președintelui și pătrunderea sa în interiorul instituției au fost salvatoare, acesta bucurându-se de sprijinul masiv al populației. În lipsa protestatarilor, probabil că Nawrocki nu era lăsat să treacă de cordonul poliției: șefii poliției nu și-au putut asuma blocarea Președintelui.
10. Dacă cei 8 judecători s-ar fi constituit în complet de judecată, lovitura ar fi fost încheiată, Președintele fiind pus în fața faptului împlinit. Revenirea la situația anterioară ar fi fost imposibilă, Tribunalul aflându-se în situația exercitării puterii de stat și fiind recunoscut de Guvern, Parlament și desigur UE. Tribunalul ar fi rămas in paza poliției, Nawrocki fiind scos din joc.
11. Evenimentele expuse mai sus indică indubitabil un plan prestabilit al lui Tusk, care răspunde elementelor loviturii de stat.
Nawrocki a declarat eșecul loviturii, intrarea sa în sediul Tribunalului asigurând continuitatea vechiului complet al Tribunalului. Intrarea sa în Tribunal, folosindu-se de propria forță fizică, va rămâne în istoria Poloniei și Europei. Gestul său va fi consemnat în seria marilor contra-lovituri de stat din istorie, de importanța celor descrise de Curzio Malaparte în ”Tehnica loviturii de stat”.
Lupta pentru apărarea Constituției în Polonia nu s-a încheiat, viitorul democratic al țării și al Europei fiind acum nu numai în responsabilitatea eroicului Președinte, dar deopotrivă a bravului popor polonez. Este vorba, depotrivă, de apărarea democrației în întregul spațiu UE, eșecul loviturii din Polonia fiind o lovitură fatală împotriva elitei globaliste de la Bruxelles!”, spune Pavelescu.
