„”Drona maritima” si raspunderea la nivel national. Dincolo de cine, cum si de ce a trimis-o, dincolo de ce daune umane si materiale a creat sau putea sa creeze, se pune intrebarea de ce s-a permis să ajungă în punctul respectiv in apele teritoriale nationale sau de ce li se permite ucrainienilor sa atace in apele teritoriale nationale? Cine avea in competențe să preintampine asta? Să nu permita să ajungă atât de departe in interiorul țării si mai ales in zona de uscat? Și ajungem să auzim că nu e treaba nimănui. Toți cei din sistemul de apărare și securitate nationala se spală pe mâini, că nu e treaba lor, ci treaba altora (nu se stie a cui). Si asta imi aduce aminte de o altă discuție oficială la care am participat unde la fel, nu era treaba nimănui”, scrie, pe Facebook, avocata Elena Radu.
„În urma protestelor agricultorilor si transportatorilor din anul 2024, au avut loc intalniri intre protestatari și asociații si reprezentanții guvernului sau ai ministerelor. Am participat la unele dintre aceste întâlniri.
Una dintre intalnirile oficiale a fost cu reprezentanții MAI. În cadrul acesteia, s-a ridicat problema introducerii in tara, cu autovehicule sub 3,5 tone, de fructe sau legume pline de tot felul de pesticide etc care sunt pericol pentru siguranța cetatenilor si nu le verifică nimeni.
O oră jumate oamenii tot sesizau pe tema asta. Cei de la MAI că nu e in competenta lor. Tot auzeam sesizările motivate si raspunsurile că nu e treaba MAI.
Că sunt vreo 4-5 autoritati, fiecare cu părticică lui de atributii in punctele de trecere a frontierei si niciuna sau nu se stie cine cu atributii de control si verificare a problemelor care li se sesizau.
La un moment dat m-am enervat și i-am intrebat daca inteleg ce se întâmplă acolo. Că eu de o ora si jumătate ascult cum oamenii le sesizeaza ca exista un fenomen infracțional care li se sesizeaza si ei raspund ca nu e treaba lor.
Reacția a fost ca trebuie sesizati in scris ca să cerceteze, iar răspunsul a fost ca de o ora si jumătate li se tot sesizeaza, iar ce se vorbeste acolo se consemnează intr-un proces-verbal si ce sesizare mai vor in conditiile astea.
Fenomenul infracțional exista, li se sesiza, dar putin le pasa. Nu era treaba lor, a MAI. Era treaba altei autoritati, nu se stia care.
Asistam atunci dezamăgită. Nu interesa pe „ai lui statu” de fenomenul infracțional care li se sesiza, dar tot in aceeași întâlnire, li s-a răspuns „victorios” că problema înmatriculării autovehiculelor se va rezolva cand se va finaliza platforma la care lucrau de ceva timp, nu iti va mai trebui înscrisul doveditor al transferului dreptului de proprietate pentru ca si vânzătorul si cumpărătorul se va înregistra in platforma. Am si intrebat daca asta inseamna introducerea portofelului, identității digitale si mi s-a răspuns că da.
Si atunci si acum si cu atât mai mult in ultimii 6 ani, constat că legislativ pe nimeni nu a interesat de vreo organizare a institutiilor statului, de stabilire clară a atribuțiilor si competentelor fiecarei institutii si autoritati a statului, astfel incat cetateanul sa fie protejat, statul sa fie protejat, drepturile si liberataile cetatenilor sa fie garantate.
Tot ce s-a legiferat, mai ales in ultimii 6 ani, a fost cum sa incalece cetateanul. Cum să introducă legi prin care cetateanul să fie încălecat, organele de represiune ale statului să aibă mai multe competente si parghii pe care sa le folosească împotriva cetateanului, cat mai neclare si neprevizibile, astfel incat să fie folosite dupa bunul plac, oricum, aleatoriu, împotriva cui trebuie si e necesar, de la caz la caz, dupa cum faci parte sau nu dintr-un cerc de interese, te conformezi sau nu narativei oficiale, ai sau nu apartenenta la o anumita culoare politica.
De abia au așteptat ca să mai apară un caz care crea emoție socială ca să il mai exploateze si sa il mediatizeze, astfel incat pe fondul emoției sociale si mai puternice să ridice exceptia la rang de regulă si să mai dea o lege prin care restrangerile de drepturi si libertățile si sancțiunile împotriva cetateanului sa fie si mai drastice.
In schimb, nicio lege de stabilire de obligatii si raspundere a celor din structurile statului.
Nicio lege de preventie reală a situațiilor.
Nicio lege de remediere a legilor, astfel incat sa se stabileasca clar cine ce competente si raspundere are in anumite domenii.
Daca ne uităm la toate legile care reglementeaza activitatea celor din structurile de aparare si securitate nationala, vedem că ele sunt redactate ambiguu.
Față de modalitatea de redactare sunt atat de ambiguu formulate încât toti au competente in toate cand vor să abuzeze cetateanul, dar nu au competențe in nimic atunci cand cineva trebuie să răspundă pentru o anumita situatie care a pus in pericol cetatenii si statul.
Cand se îngroașă gluma și revolta este prea mare, gasesc ei un prost pe care să dea vina si sa il împacheteze frumos ca să dea sange la prostime.
Și gata, fraierul de serviciu e acuzat, demis, cercetat. Niște ani se zbate să arate că nu era treaba lui și poate în final ajunge să nu răspundă.
Insa, problema de ansamblu tot nu e rezolvată. Legea ramane la fel de proastă, nebuloasa la fel de neclară până la următorul caz grav când vor gasi ei alt fraier de serviciu ca să il dea la caini.
La fel acum: se convoaca ședințe, se caută vinovatul. De cine pot să scape ca să fie afectat grupul de interese cât mai putin?
Problema de ansamblu nu este nici analizata si nici nu se vrea a fi rezolvată. Adică legea: ce scrie in ea? E legea clara? A cui era competenta si de unde și până unde?
Tot sistemul de aparare si securitate nationala are legi clare si competentele clar si expres stabilite ca sa acopere tot?
Ca de bani de la buget primesc toti pentru toate, dar obligatii are niciunul, pentru nimic.
Si nu, nu cetateanul este pericolul la adresa securitatii nationale, dupa cum ati băgat voi in legi.
Cetateanul trebuie sa fie aparat de aia care sunt platiti de el din banii strânși la buget din impozitele si taxele percepute de la cetatean!”, spune Elena Radu.
