„Iar zise Curtea de Apel Bucuresti ca Georgescu e de arest preventiv. Eu încep să mă gândesc dacă judecatorii de la Tribunalul Bucuresti si cei de la Curtea de Apel Bucuresti trăiesc in 2 lumi paralele. Altfel, nu prea pot sa inteleg. O soluție a tribunalului care se întoarce de Curte se poate intampla. Măh, dar cand exceptia devine regulă cu privire la aceeași persoană, începi să îți pui multe întrebari”, scrie, pe Facebook, avocata Elena Radu.
„Deci, avuserăm asa:
– propunere de arest preventiv:
tribunalul (1 judecator) – nu, controlul judiciar
Curtea (2 judecatori): unul da, altul ba. Complet de divergenta = arest preventiv.
2-2.
Dacă ne uităm la cronologie, judecatorul de la Curte cu ba ar trebui sa se duca la tribunal, ca nu se încadrează in peisaj
– inlocuire măsură arest preventiv:
Tribunal (1 judecator) – da, arest la domiciliu.
Curte (2 judecatori): unul da, altul ba. Complet de divergenta = arest preventiv.
2-2.
Dacă ne uităm la cronologie, judecatorul de la Curte cu ba ar trebui sa se duca la tribunal, ca nu se încadrează in peisaj.
– prelungire măsură arest preventiv:
Tribunal (1 judecator) – nu, control judiciar
Curte (2 judecatori): da, arest preventiv.
Si vedem ca in privinta persoanei Georgescu, judecatorii de la Tribunal „gresesc” constant. Mai greșește si cate unul de la Curte. Insa, invariabil, soluția finală este aia de o cere DIICOT.
Hai o dată, hai de două ori, dar cand vezi că „schimbarea” de la curte este invariabil aceeași: ce cere DIICOT aia e, începi să iti zici: da-le naiba de coincidențe.
Cand mai vezi si „marile” infractiuni pe care le-a săvârșit de te bufnește rasul (de la turnatu ceaiului in ceașcă la ridicatul mainii) te intrebi unde naiba este securitatea juridica a cetateanului roman?
Dacă unuia care teoretic are multă susținere în randul cetatenilor, i se aduc acuzații care încep sa irite din ce in ce mai multi cetateni, inclusiv pe cei care nu il suportau, te intrebi: ma, dar lui neica nimeni neimportant pentru nimeni, ce i se intampla in realitate? Poate oricine, oricând să ii croșeteze orice „cu succes”?
Iete că realitatea mediului inconjurator ne demonstrează că poate.
Nu e singurul caz. E numai ăla de actualitate in prezent.
Atunci sa le zicem să schimbe naiba denumirea țării in Mica Rusie, că oricum nu mai e nicio diferenta?
Sau așteptăm să se ajunga la eliminarea „opozantilor” prin „sinucidere”?”, scrie aceasta.
