„Cine crede că judecătorii CCR mai pot soluționa dosarele pe care le au pe rol nu știe cum funcționează mecanismele psihologice individuale în instanțele decizionale colective. Din cele 3 sesizări, cea privind legea integrității are exclusiv o miză politică. Sesizarea nu privește legea în ansamblu ci doar 2 prevederi punctuale, ambele criticate atât de PNL-USR cât și de Nicușor Dan. Ca atare, indiferent de soluție, nu există riscul de a fi blocată în întregime și de a nu putea intra în vigoare până la 31 august. Miza ei e doar una politică: pierderea sau nu de către Dominic Fritz a mandatului de primar și decăderea imediată din dreptul de a mai candida, cu toate consecințele în ce privește reașezarea forțelor, atât în interiorul USR cât și în alianța PNL-USR”, scrie avocatul Toni Neacşu, fost membru CSM, pe activenews.ro.
„Întâlnirea nefericită a președintei CCR cu Ilie Bolojan, cel interesat în mod direct în salvarea mandatului lui Dominic Fritz, pune în mod direct o presiune uriașă pe ceilalți judecători. Dna președinte este și judecătorul raportor pentru această lege adică judecătorul care le-a propus în scris celorlalți judecători care ar trebui să fie soluția corectă în acest dosar. Evident, va fi una de admitere a sesizării.
Însă, miza fiind exclusiv una politică, și votul fiecărui judecător pentru o soluție sau alta va reprezenta, în contextul scandalului public, exprimarea unei opțiuni politice pro sau contra Dominic Fritz, iar nu a uneia juridice.
Judecătorii CCR nu sunt indivizi de paie care să se lase manipulați de vreunul dintre colegii lor, fie el și președinte, sau și numai care să lase impresia publică că se lasă manipulați. Nu își permit, de la nivelul lor, să dea impresia, fie și greșită, că sunt simple marionete în mâinile politicienilor.
Tocmai pentru a-și proteja independența, într-o asemenea situație de expunere publică și de suspiciune de politizare, reacția firească a unui complet colegial este una de prudență extremă: fiecare judecător va fi conștient că orice soluție adoptată va fi interpretată prin filtrul scandalului public, nu doar al argumentelor juridice. Iar atunci când o decizie riscă să fie citită ca favorizând o tabără politică, tentația instituțională este mai degrabă de a evita asumarea unei soluții tranșante decât de a alimenta percepția că CCR a devenit actor într-o dispută politică.
Așa că mizez mai degrabă că nu vom avea nici o decizie mâine.
O amânare este cea mai proastă dintre soluțiile proaste care se pot da în acest dosar, pentru că ceasul termenului limită ticăie.
În sfârșit aș mai observa ironia că dacă Nicușor Dan nu depunea și el, absolut neobișnuit, aceeași sesizare ca cea a USR-PNL cu numai 2 zile înainte de ședința stabilită inițial, cel mai probabil acum toate celelalte 3 sesizări erau deja soluționate.
Termenul de mâine este dat tocmai din cauza acestei sesizări extrem de târzii, care nu a permis în cele 2 zile epuizarea întregii proceduri interne pentru a putea fi soluționată la prima ședință.
PS: După ședința CCR care începe la 11, la ora 14, este programată ședința Biroului Permanent al Senatului în care se discută inclusiv incidentul grav de securitate constând în folosirea Biroului președintelui Senatului, Mircea Abrudean, în absența acestuia și fără acordul lui (după spusele sale, pe care probabil o să și le înghită).
BP e format din 13 senatori, din care de la PSD+AUR sunt 6, iar un al 7-a este Ninel Peia, de la PACE. „Reclamanții” din sesizarea de la CCR sunt în minoritate.



