Balada săptămânii
Baladă pentru țara disperată
Poporul alege de doi bani
Aleși pe patru sau cinci ani,
Care de regulă-I fac felul
Și-i desumflă portofelul.
Poporul e naiv din fire
Dar nu trădează din iubire,
Trădează c-asta-I firea lui
Și nu dă seamă timpului.
Poporul face des prostii
Și lasă-n urmă datorii,
Copii lui să le plătească
Și tot din greu să și trudescă,
Are în schimb o calitate:
El uită des ceea ce pate.
Abia ieșit din dictatură
S-a invățat să dea din gură,
Să aibă propria părere
Despre prostie și durere.
Sărac și prost ca-ntotdeauna
A stat de mână cu minciuna,
Și s-a bătut cu pumnu-n piept
Spunând că-i un popor deștept.
Acum plătește ce-a ales
Dar nu prea are de cules,
Din dictatura de carton
Condusă de un neamț beton.
Ce nu iubește parlamentul
Și care schimbă evidentul.
Poporul este iar la greu
Lovit chiar de guvernul său
Parlamentarii l-au trădat
Edilii, dreptul nu i-au dat.
Dar ei cerșesc până la vară
Mandatul pentru o leafă rară
Și pentr-un trai cu veselie
De care acest popor nu știe.
Avem o țară disperată
Că n-avem mama , n-avem tată
Și nu avem conducător
Să de-a răspunsuri la popor.
Însă poporul suveran
Își i-a prostia paravan,
Și chiar dacă-i așa naiv
Nu-I victimă la Colectiv.
De aceea dacă iese-n stradă
N-o face numai din bravadă,
Și-o face simplu ca protest
C-a scos conștiința din arest.
Constantin Bunilă
Acesta este un pamflet ți trebuie tratat ca atare!
