„Acum, când în fine, după atât de mult zbucium, partidele au convenit asupra datelor la care vor avea loc viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare, putem, utilizând și acest element de cronologie, să facem o serie de prognoze legate de persoana viitorului președinte și de ierarhia partidelor politice în viitorul Parlament al României. Pentru a duce această operație la bun sfârșit, vom lăsa pur și simplu la o parte toate speculațiile care ni se prezintă prin intermediul așa-ziselor cercetări de piață efectuate de așa-zise institute”, scrie jurnalistul Sorin Roşca Stănescu, conform solidnews.ro.
„În această săptămână a avut loc o adevărată inflație de amețitoare cifre contradictorii, lansate cu mult aplomb de pretinse institute de cercetări de piață, în numele partidelor care le-au comandat sau a sponsorilor care le-au plătit, fără nominalizarea acestora. Având în vedere experiența de-a dreptul scandaloasă a cercetărilor de piață, inclusiv exit poll-urile, care au precedat comunicarea rezultatelor la europarlamentare, îi sfătuiesc pe români – e valabil și pentru partidele politice – să nu mai țină cont sub nicio formă de niciuna dintre investigațiile sociologice care le vor fi prezentate până la capătul acestui an. Și nici în viitor, până când cei care se pretind sondori ai temperaturii politice din România nu se întâlnesc între ei și nu stabilesc, așa cum este și normal, reguli deontologice în absența cărora sociologia sau falsa sociologie devine o armă sau în cel mai mult caz un instrument nociv. Prefer să mă bazez pe propriile analize și îi sfătuiesc pe toți cei care citesc acest editorial să procedeze la fel. Acestea fiind spuse, încerc în continuare să stabilesc premisele de la care ar putea să pornească orice estimare în ceea ce privește atât alegerile parlamentare, cât și cursa pentru Cotroceni.
1). Este cât se poate de clar, le place sau nu le place unora, că cel mai puternic bazin electoral este în continuare deținut de PSD, un partid care, cu toate convulsiile interne, rămâne cel mai disciplinat și mai motivat în pre-campaniile și în campaniile electorale. În consecință, PSD, oricât s-ar da alții peste cap, va ocupa prima poziție pe podium la parlamentare. Și va fi urmat, tot direct proporțional cu bazinul electoral, de PNL, care va fi secondat, dar nu surclasat de către AUR. Aici este loc pentru o precizare. Alegătorii din România motivați de sentimente patriotice, cărora mai nou le putem spune generic suveraniști, reprezintă circa 50% din totalul populației. Dar dintre acești 50% doar o parte votează, iar voturile acestora sunt divizate între diverse formațiuni care se autoproclamă drept patriotice și, respectiv, drept suveraniste. Iar dacă ne referim la partidul AUR, acesta nu este încă bine structurat și organizat în teritoriu, nu a reușit să câștige niciun Consiliu Județean, nu a obținut primării în marile orașe și, în consecință, nu mai are timp până la alegeri să-și atingă potențialul electoral. Așadar AUR va rămâne pe locul trei, urmând să decoleze altădată.
2). Alegerile prezidențiale, chiar dacă nu vor fi simultane cu cele parlamentare, sunt programate la date apropiate, astfel încât rezultatul acestora va rămâne, indiferent de ce ne spun așa-zisele cercetări de piață, legate în mod organic de potențialul și respectiv de rezultatele previzibile ale bătăliei pentru viitorul legislativ. Iar candidații prezidențiali vor beneficia aproximativ de același aport electoral ca și partidele care-i susțin. Consecința este că la primul tur de scrutin candidatul PSD va beneficia de cele mai multe voturi, adică în jurul cifrei de 30%. Acest lucru este valabil indiferent cine va fi acest candidat. Este necesar să deschid aici o scurtă paranteză. Marcel Ciolacu a insistat asupra faptului că, dacă alegerile prezidențiale nu au loc în septembrie, și nu au, el nu va candida. Sunt silit să-i acord prezumția de bună credință. Și să analizez competiția prezidențială atât în ipoteza în care el își va încălca cuvântul dat și totuși va candida, dar și în ipoteza în care, la solicitarea lui, PSD va desemna o altă persoană. Dacă acest lucru se întâmplă repede, dacă PSD decide în termeni optimi persoana candidatului pe care-l susține pentru Cotroceni, atunci scorul acestuia la capătul primului tur de alegeri va urma scorul partidului și se va plasa la un nivel de circa 30%. Chiar dacă candidatul prezidențial va fi Ciolacu, chiar dacă va fi un alt membru PSD și chiar dacă acest candidat ar fi extras din afara partidului, numele lui Mircea Geoană fiind în acest sens vehiculat de însuși Marcel Ciolacu.
3). În ceea ce privește Partidul Național Liberal, lucrurile sunt ceva mai clare, întrucât „întâiul ostaș al țării” rămâne consecvent pe poziții, iar în campania acestuia deja s-au investit bani grei în mod netransparent, de fapt ilegal, ceea ce înseamnă că are în spate și un grup consistent de sponsori. Nu avem nevoie de niciun fel de măsurători de piață pentru a ști că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă se plasează puțin peste nivelul partidului și va putea să obțină un scor de aproape 25%. Prin urmare, are aproape toate șansele să intre în turul doi.
4). Există din ce în ce mai mult înșurubată în conștiința opiniei publice și ideea că în acest an prezidențialele se vor disputa între candidați independenți. Această aserțiune este falsă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, Mircea Geoană, cel mai insistent susținător al acestei teze, are și el în spate o formațiune politică. E drept, atât de insignifiantă, încât nici nu fac efortul să-i rețin numele. Un alt independent care a anunțat că va bate la porțile Cotroceniului este Cozmin Gușă. În absența unor infrastructuri de partid care să-i susțină, eu nu cred că vreunul dintre cei doi are șansa de a ajunge în finală, în ciuda unor prognoze formulate în acest sens de analiști competenți, cum ar fi de exemplu Miron Mitrea. Cu totul alta ar putea fi situația în care astrele se vor alinia în spatele unuia sau altuia sau în spatele ambilor. Personal, aș fi interesat, dar spun asta de dragul unui exercițiu și atâta tot, să văd o finală între cei doi, primul fiind susținut de o parte a administrației Biden, iar cel de-al doilea, Cozmin Gușă, de Donald Trump, care însă la data alegerilor nu va conduce administrația americană și nu va avea decât cel mult o influență teoretică asupra procesului electoral din România. Ar fi însă cu adevărat interesant să asistăm la o competiție finală între un exponent al globalismului, plasat în competiția electorală prin procură de la „marele licurici”, și un exponent al suveranismului, pe care cel puțin formal Donald Trump declară că îl susține. Cât în privește pe George Simion, am convingerea că el a intrat în această competiție pentru ridica scorul partidului și, dacă va avea succes, va putea să obțină un procent de aproape 20%, insuficient însă pentru a merge în finală. Cu atât mai mult cu cât Diana Șoșoacă îi va lua o parte dintre voturi, iar Cozmin Gușă, dacă va merge până la capăt cu proiectul candidaturii, îi va lua o altă parte dintre voturi.
Pentru moment, predicțiile pe care îmi permit să le fac, ținând cont de informațiile existente la această dată, se opresc aici. Cu mențiunea că vor conta în ceea ce privește scorul competitorilor, dar într-o măsură rezonabilă, atât factorul intern cât și factorul extern. Dar nici factorul intern și nici factorul extern, chiar dacă România va rămâne o colonie, nu va dicta rezultatul final a competiției, decât în măsura în care scorul real între competitori va fi foarte strâns”, arată jurnalistul.
