Cu toate acestea, criticile aduse de Lasconi trădează o înțelegere superficială a învățăturilor milenare ale Bisericii Ortodoxe, care susține anumite valori tradiționale transmise de-a lungul timpului. ÎPS Teodosie, la fel ca și alți clerici, exprimă învățăturile pe care Biserica le-a promovat de secole, iar declarațiile sale sunt în concordanță cu aceste principii. Astfel, atacul lui Lasconi pare mai degrabă o încercare de a se distanța de valorile religioase într-un mod oportunist, într-o campanie electorală în care încearcă să câștige simpatia unor segmente de electorat printr-o retorică anti-Biserică.
Mai mult, faptul că Lasconi frecventează rareori Biserica, doar în momente care servesc agendei sale politice, arată o tentativă de manipulare a alegătorilor. Mesajele sale dure și radicale trădează o ipocrizie evidentă, fiind folosite ca armă electorală, fără o înțelegere profundă a ceea ce reprezintă Biserica Ortodoxă pentru mulți români. Prin aceste declarații, Lasconi și-a „dat arama pe față”, relevând o atitudine falsă, care urmărește mai mult să câștige voturi decât să aducă o discuție sinceră și fundamentată despre rolul religiei în societate.
Pe lângă aceste atacuri, Lasconi a adus în discuție și aspecte personale, dezvăluind că părinții și fratele său sunt penticostali, după ce inițial au fost ortodocși. Aceasta a dezvăluit că părinții și fratele său sunt penticostali, explicând că s-au născut ortodocși iar după 1989 s-au botezat penticostali.
Atacurile sale la adresa ÎPS Teodosie și Bisericii sunt percepute de unii ca fiind motivate nu de o preocupare autentică pentru victimele violenței domestice, ci de o strategie de a manipula electoratul. Într-o țară cu o profundă legătură spirituală cu Biserica Ortodoxă, astfel de poziții radicale riscă să îndepărteze o mare parte din electoratul conservator și religios.
