Bloomberg comentează apariția unei noi cărți intitulate – „Criza invizibilă a Chinei” – doar 30% din forța de muncă are o educație liceală sau studii superioare

Agenția de presă Bloomberg comentează apariția unei noi cărți intitulate – „Criza invizibilă a Chinei: modul în care o diviziune umană, urban-rurală, aflată în creștere ar putea frâna dezvoltarea celei de-a doua mari economii a lumii”.

Cartea are doi autori, respectiv pe Scott Rozelle, director al Programului de Acțiune pentru Educația Rurală din cadrul Institutului pentru Studii Internaționale Freeman Spogli din Stanford și Natalie Johnson, scriitor și cercetător pe probleme de educație și sănătate în China.

• La prima vedere, China pare departe de a fi o țară “subeducată”. Cultura sa confucianistă pune o mare valoare pe învățătură. Studenții chinezi excelează la universități din întreaga lume, iar în Programul de Evaluare Internațională a Studenților, în anul 2015, elevii chinezi cu vârsta în jurul a 15 ani, din patru provincii (Beijing, Shanghai, Jiangsu și Guangdong) i-au depășit pe americani la matematică și știință, în timp ce au rămas puțin în urma lor doar la literatură.

Aparențele sunt, însă, înșelătoare.

În realitate, educația este o problemă serioasă în China – una care pune în pericol eforturile liderilor săi de a conduce națiunea „spre una cu venituri medii”. Capcana apare atunci când trebuie înlocuit unul dintre factorii de atracție pentru investiții, precum forța de muncă ieftină, care a ridicat o țară din sărăcia profundă și care acum, în noua etapă a veniturilor medii nu mai funcționează la fel, iar țara nu dispune de alți factori necesari pentru a ajunge la următoarea etapă de dezvoltare.

Astfel, s-a creat o lipsă tot mai mare de lucrători cu educație care să se ocupe de tehnologiile avansate, care pot aduce progresul economic al Chinei în următorii ani. Criza Chinei este invizibilă, pentru că se petrece în mediul rural și chiar în mare parte a orașelor chinezești, departe de ochii celor mai mulți academicieni și jurnaliști străini, afirmă Scott Rozelle. Dar invizibil, nu înseamnă și lipsit de importanță.

În această carte, autorii sună un clopot de alarmă puternic și clar: „China nu a reușit să investească în singurul și cel mai important bun al său:poporul.Astăzi, China este cea de-a doua cea mai mare economie din lume, dar are unul dintre cele mai scăzute niveluri de educație dintre națiuni”.

Conform propriului recensământ, doar 30% din forța de muncă are o educație liceală sau studii superioare.

Ceea ce pune China în spatele tuturor celorlalte țări cu venituri medii, inclusiv Mexic, Africa de Sud, Thailanda și Turcia.

Până acum nu a fost o problemă prea mare pentru că au existat o mulțime de locuri de muncă în fabrici și construcții pentru persoanele fără studii liceale.

Însă China a construit majoritatea autostrăzilor și clădirilor de care are nevoie pentru moment, iar fabricile ce oferă salarii mici se îndreaptă acum spre alte locații mai ieftine, cum ar fi Bangladesh și Vietnam. Viitorul este acum în tehnologia înaltă pentru care chinezii, în mare parte, nu sunt tocmai pregătiți. Problema se află aproape în întregime în teritoriile neglijate de China, potrivit lui Rozelle.

Doar un sfert dintre lucrătorii din mediul rural au educație liceală sau studii universitare, iar asta contează, deoarece populația din zonele rurale reprezintă 64% din populația totală a Chinei și mai mult de două treimi din copiii săi.

Scott Rozelle cunoaște această problemă întrucât călătorește în China încă din 1983 și vorbește fluent mandarina, vizitează frecvent școli din mediul rural, iar Programul de Acțiune pentru Educația Rurală pe care îl conduce la Stanford, în colaborare cu experți chinezi, a strâns date de la peste 500.000 de persoane din 26 dintre cele 33 de provincii ale Chinei.

• „Această criză ar trebui să constituie o problemă a întregii lumi, deoarece cei 1,4 miliarde de chinezi au și ei dreptul la o viață în demnitate și pace ca noi toți ceilalți” scrie autorul.

În cazul în care nu îi convinge astfel pe cititori, Scott Rozelle oferă un al doilea motiv de îngrijorare: “dacă China începe să se împotmolească, liderii săi vor fi tentați să folosească pasiunea poporului pentru cauza expansiunii militare”.

Președintele chinez Xi Jinping crește deja puterea chineză în Marea Chinei de Sud, prin militarizarea insulițelor și amenință trecerea navelor și avioanelor militare americane.

Conducerea Chinei a realizat problema educației și a făcut pași importanți în ultimii ani pentru a construi școli și pentru a spori rata de școlarizare, însă mai e mult de recuperat, și chiar și astăzi, mai spune Scott Rozelle, calitatea învățământului din mediul rural este mult în urma celui urban. De asemenea, se pune un accent puternic pe formarea profesională, însă se învață meserii care ar putea să nu mai existe într-un deceniu. Mai sunt mulți copii care sunt încă învățați să folosească un abac pentru a face matematică, iar liceul nu este gratuit, ceea ce îi determină pe mulți tineri din mediul rural să renunțe.

Elevii din mediul rural se confruntă, de asemenea, cu trei mari probleme de sănătate care împiedică procesul de învățământ și pot reduce permanent IQ-ul – anemia din dieta inadecvată este aproape generalizată, mulți elevi au vederea destul de slabă și toți au probleme cu viermii intestinali care au devenit endemici.

Chiar înainte de a ajunge la vârsta școlară, copiii din mediul rural sunt slab dotați, pentru că nu sunt stimulați din punct de vedere intelectual, fiind crescuți de bunici, care nu se preocupă de ei. Nici una dintre aceste probleme nu este costisitoare pentru a fi rezolvată, de exemplu, pastilele de deparazitare costă doar 2 dolari pe copil pe an, însă barierele culturale sunt mari.

În timp ce familiile rurale își cresc cu grijă porcii, mulți consideră că un vierme la om este normal, iar școlile prescriu „exerciții de ochi” inutile în loc de ochelari pentru copiii care nu pot citi tabla, în timp ce o bunică îl privea pe Scott Rozelle cu neîncredere atunci când acesta i-a spus că trebuie să vorbească cu nepotul ei: „De ce aș vorbi cu el, e doar un copil?” a răspuns ea.

• India, o țară mai săracă decât China, se află pe aceeași traiectorie, ca și alte țări precum: Ecuador, Etiopia, Peru și Vietnam.

Dacă liderii acestor țări „nu își schimbă acum atitudinea față de educația copiilor lor, peste câțiva ani ar putea fi deja prea târziu pentru a face acest lucru” afirmă autorii cărții.

sursa: Bloomberg cu sprijinul consilierilor economici din rețeaua externă a MMACA