„Încet-încet, odată cu trecerea anilor, Nicușor Dan și-a transformat secta ONG-istă, într-o adevărată religie. Argumentele, logica, rațiunea, par a se împotmoli în București când vine vorba, culmea, de matematicianul Dan. Orice nuanță negativă poate să îmbrace valoarea unei blasfemii. Orice vorbă critică riscă să atragă mânii publice de proporții biblice. Vorbești despre starea precară a parcurilor, ții cu Firea! Întrebi despre mizerie și dezordine – vrei să vină înapoi Ciuma Roșie! Ceri locuri de parcare – ești lacom! Poluare? Ești alarmist! Vrei apă caldă? Ai răbdare! Și tot așa! Pe străzile din București, ca să nu te îndoiești, trebuie să ieși legat la ochi. Și nu poți să nu te întrebi, la ce asistăm de fapt?”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ionuţ Cristache.
„Explicația cea mai bună e întotdeauna cea mai simplă. Nicușor Dan nu pretinde că este nimic altceva decât este. Un matematician pierdut într-o ecuație pe care încearcă să o rezolve cum știe. S-a închis în sine și dacă o rezolvă – bine, dacă nu, ghinion! Problema noastră, a muritorilor este că nu trăim în abstract. În Nicușorești! Ci în București! Trăim în acest iad complicat! Aglomerat, murdar, sufocat de interese transpartinice, ce-i drept, care se dezvoltă într-un ritm care nu mai convine nimănui. Și care are în fruntea lui un primar care stă închis într-un birou, în speranța că va rezolva problema de unul singur. Diferența dintre o ecuație matematică și una politică este că prima se poate rezolva individual, a doua nu. Pentru ecuația politică ai nevoie de echipă. Ai nevoie să lași ideile să circule liber. Să asculți păreri, să fii deschis la dialog. Trebuie să renunți să crezi că ai monopol pe adevăr și să fii gata să împarți puterea! Strict pentru a face lucrurile funcționale. Democrația se manifestă prin cei mulți, nu prin revelații personale!
Deblocarea Bucureștiului este o necesitate imediată. Ea nu mai poate fi lăsată încă 4 ani în așteptare. Cetatea lui Bucur poate deveni complet nefuncțională în timpul acesta. Haosul a pus deja stăpânire pe ea. Dar dacă încerci să duci discuția în plan concret te lovești, din nou, de credință: Vrei să vină mafia, ciuma, tâlharii? Te îndoiești de bunele intenții ale lui Nicușor? Cu cine ții de fapt? Ce fel de om ești? Ești mitraliat la foc automat și ți se atribuie imediat păcate de tot felul. Și problema nu se compune doar din cadrul general. În umbra marilor proiecte se ofilesc și micile proiecte. Cum spuneam, niciodată Bucureștiul nu a fost mai dezolant, dar, cumva, pe măsură ce mizeria crește și mitul lui Nicușor Dan se dezvoltă. Credința pare alimentată de neputință. Apropierea alegerilor i-a dus pe adepți aproape de fanatism.
O imagine mai atentă asupra lor ne edifică și mai mult. Nicușoriștii pare că n-au ezitări, probleme sau dileme! Au doar convingeri și sunt gata de martiriu în numele Nicușorismului. Pot îndura frigul, pot sta fără apă caldă, fără parcuri, fără parcări, fără iluminat public, fără transport, fără mari proiecte, dar nu pot fără Nicușor Dan. Pentru că Nicușor i-a convins să creadă că este unul de-ai lor. Că nu este în cârdășie cu politicienii cei răi și nici nu vrea să fie. Că el nu încheie alianțe. Nu semnează pacte sau adeziuni. El e doar Al Lor. Și asta îi face pe ei să creadă necondiționat în el. Trăiesc în convingerea că toate suferințele din această lume le vor fi răsplătite înzecit pe lumea cealaltă, unde Nicușor le va da și locuri de parcare, și apă caldă, și drumuri și proiecte. Acum au de pătimit pentru a se mântui și odată cu ei, întreg orașul. Pentru că alternativa o cunosc. Au mai ales-o și nu o dată! Politicienii cu partidele lor, cu grupurile lor de interese, cu afaceriștii lor feroce, au mai fost văzuți la „treabă”, pentru ochiul dracului. Și asta îi sperie! Asistăm practic la o lupta între lumi! Între bine și rău!
De aceea, lupta cu Nicușor Dan, pentru orice contracandidat, de la orice partid, mi se pare aproape imposibil de dus. Nu ai ce să spui, ce să promiți, ce să faci ca să-i convingi pe credincioși de contrariu. Mai ales când pentru unii mai habotnici, diavolul chiar s-a arătat, încălțat și de la Prada. Repet! Nu te poți lupta cu o religie. Așa cum arată lucrurile azi, Nicușor Dan va fi viitorul primar al Bucureștiului! Și, la final de vot, partidele, dacă vor să înțeleagă ceva vor trebui să citească din pildele lui Dan ca din Biblie și să vadă ce învățături pot trage din ele! Asta dacă nu se întâmplă o minune inversă și Nicușor Dan pierde!”, scrie Cristache.
