Care a fost impactul crizei sanitare provocate de COVID-19 asupra diagnosticării cancerului? Un studiu amplu, publicat luni, oferă o imagine de ansamblu: peste 55.000 de cazuri de cancer care ar fi putut fi depistate nu au fost diagnosticate în şapte ţări dezvoltate în primele nouă luni ale anului 2020, informează AFP, citată de Agerpres.
Acest studiu realizat de Agenţia Internaţională de Cercetări împotriva Cancerului din cadrul OMS (IARC) şi de un consorţiu internaţional de agenţii pentru combaterea cancerului şi organizaţii de sănătate publică, publicat în revista The Lancet Oncology, a analizat datele colectate de la 2,6 milioane de pacienţi provenite din registrele oncologice din Australia, Canada, Danemarca, Irlanda, Noua Zeelandă, Norvegia şi Regatul Unit.
Autorii studiului au analizat evoluţiile pentru şapte tipuri de cancer frecvente (colon, rect, plămâni, prostată, sân, ovarian, melanom cutanat), de la începutul anului 2015 până la sfârşitul anului 2020, pentru a compara numărul de cazuri de cancer diagnosticate în primele nouă luni ale crizei sanitare fără precedent cauzate de pandemia de COVID-19 cu numărul care putea fi anticipat având în vedere tendinţele din perioada pre-pandemică.
Potrivit calculelor realizate, pentru aceste şapte tipuri de cancer, s-au înregistrat cu 55.713 cazuri mai puţine decât cele 347.666 anticipate pentru perioada 1 aprilie – 31 decembrie 2020. Cu alte cuvinte, o şesime dintre cazuri nu au fost diagnosticate.
Cancerele de prostată (-24%), de sân (-18%) şi melanom cutanat (-18%) au înregistrat cele mai mari scăderi, în timp ce cancerele pulmonare (-8%) şi ovariene (-4%) par să fi fost mai puţin afectate.
Cele mai marcante scăderi au fost înregistrate în primele patru luni ale restricţiilor sanitare, care au fost totodată cele mai stricte (carantină şi alte măsuri).
În Regatul Unit şi Irlanda au fost observate unele dintre cele mai importante scăderi ale numărului de diagnostice de cancer, în timp ce Norvegia şi Noua Zeelandă au înregistrat perturbări mai mici şi o revenire mai rapidă la nivelurile de diagnosticare aşteptate.
Diferenţele dintre ţări ar putea, potrivit cercetătorilor, să reflecte variaţii în ceea ce priveşte accesul la îngrijiri medicale, rezilienţa sistemelor de sănătate, precum şi continuitatea serviciilor de screening şi de diagnosticare a cancerului în timpul pandemiei.
Impactul pandemiei de COVID-19 asupra tratamentului cancerului este „catastrofal”, a declarat în februarie 2021 directorul OMS Europa, Hans Kluge, a cărui organizaţie a semnalat întreruperi în serviciile de oncologie în o treime dintre ţările din regiune.
Teama de a contracta COVID-19 ar fi putut, de asemenea, să le descurajeze pe anumite persoane să consulte un medic încă de la apariţia simptomelor.
Cercetări suplimentare sunt necesare, consideră autorii studiului, pentru a se stabili dacă anumiţi pacienţi care nu au fost diagnosticaţi la momentul respectiv au fost diagnosticaţi ulterior cu cancer şi dacă acest lucru s-a întâmplat atunci când boala se afla într-un stadiu mai avansat.
sursa – AGERPRES
