Deputata PSD, Beatrice Tudor a transmis un mesaj pe pagina sa de socializare Facebook cu prilejul Zilei Mondială a Libertății Presei, pe care-l redăm în continuare.
”Ziua Mondială a Libertății Presei trebuie să reprezinte mai mult decât un pretext pentru urări.
- În mesajul său din acest an, Secretarul General al Națiunilor Unite vorbește despre dreptul cetățeanului de a cunoaște adevărul, un mesaj mai important astăzi decât oricând. De ce?
Pentru că în ultima vreme au apărut concepte noi precum “fake news”, “fapte alternative”, “bule de comunicare”, “jurnalism cetățenesc”, care ne pot duce cu gândul că adevărul nu este unic și obiectiv, ci ar exista adevăruri multiple, subiective. Nimic mai fals.
Nu există știri false, pentru că ceva fals nu are cum să fie știre, poate să fie manipulare, dezinformare, intoxicare, dar nu știre.
Nu există fapte alternative, pentru că faptele sunt cele care s-au întâmplat. Bulele de comunicare nu sunt decât ceva artificial, întreținute de oameni care nu vor să audă ce spune și tabăra cealaltă, iar jurnalismul cetățenesc este trecerea prin filtrul personal a evenimentelor zilei.
Realitatea este și va fi aceasta: adevărul este unul singur, iar scoaterea lui la lumină este atributul jurnaliștilor profesioniști.
Ziariștii profesioniști sunt cei care acționează curajos și cu bună credință pentru a relata fapte și pentru a da voce celor care nu pot sau nu au curaj să vorbească cu glasul lor. Jurnaliștii profesioniști nu sunt vedete, ei sunt niște cetățeni care au ales să servească interesul public. Ziariștii profesioniști nu sunt “câini de pază”, un clișeu care a ajuns să fie folosit până la epuizare. Pentru că un câine poate fi dresat, un ziarist profesionist niciodată. Ziariștii profesioniști nu sunt neapărat populari, pentru că își asumă sarcina să spună și adevăruri inconfortabile. La fel de adevărat este că ziariștii nu sunt nici “dușmani”, care trebuie ținuți la distanță și cărora le trebuie oferite frânturi de informație sau jumătăți de adevăr.
Știu toate lucrurile astea pentru că am fost, timp de aproape 14 ani ziarist. Am fost ziarist de presă scrisă și este una dintre perioadele cele mai dragi mie. Știu ce înseamnă să aștepți cu orele o declarație, pentru că trebuie să consemnezi punctul de vedere al ceilalte părți. Știu ce înseamnă să trebuiască să-ți faci meseria într-un mediu ostil și să fii privit, pe nedrept, cu suspiciune. Știu ce înseamnă să te grăbești să dai știrea primul în redacție, știu ce înseamnă o ediție târzie, am prins vremea șpalturilor, a urmelor pe degete și a mirosului în nări al cernelei de tipografie. Știu ce înseamnă un cap-limpede într-o redacție și constat, din păcate, că sunt din ce în ce cei mai puțini care au aceste amintiri.
Dreptul de a afla adevărul vine cu responsabilitate de a-l spune și de a-l auzi. Ceea ce înseamnă că între cei despre care se scrie, cei ce scriu și cei ce citesc există o relație puternică și complexă, bazată pe tot felul de ingrediente. Poate cele mai importante dintre acestea sunt încrederea și buna-credință: încrederea că spui lucruri relevante și adevărate, încrederea în acuratețea consemnării și buna-credință în interpretarea textului final. Fără de acestea nu putem să avem o presă liberă. Pentru că libertatea nu înseamnă să spui sau să faci orice, ci înseamnă să spui fără piedică sau teamă adevărul.
Se tot spune că “presa nu mai e ce a fost”, “ziariștii nu mai sunt cum erau”, “presa tradițională e pe moarte”. Poate că așa o fi. Dar dacă este, într-adevăr așa, atunci vina și responsabilitatea este una comună. Eu una, nu cred în aceste lozinci. Cred că presa s-a transformat, dar transformarea este naturală și face parte din viață. Nu cred că ziariștii profesioniști s-au schimbat sau că ei nu mai există. Ba sunt tot acolo, dar sunt mai greu de identificat printre agitatori și zgomotul de fond. Presa nu are cum să fie pe moarte, pentru că nevoia de a spune și auzi adevărul nu are cum să moară.
Modelul de business tradițional al presei s-a schimbat. Tehnologia a jucat un rol esențial, așa cum a contat și schimbarea obiceiurilor de consum media. Dar asta nu înseamnă că presa va fi vreodată pe moarte. Cred cu tărie că este rolul și atributul statului să se asigure de acest lucru.
Toate acestea sunt subiecte asupra cărora cred cu tărie că trebuie să ne aplecăm în perioada care urmează.”
”Pentru astăzi, mă alătur și eu celor care urează “La mulți ani!” jurnaliștilor români și-i asigur, în calitate de fostă colegă de breaslă, de tot sprijinul și de tot respectul meu!
La mulți ani, dragi colegi!” a transmis în încheierea postării deputata PSD, Beatrice Tudor.
