Cel MARE și cel mic
Deși este cel mai mare, pentru că are inimă mare, pentru că iartă tot, pentru că are obiceiul să-i creadă pe toți fii săi, Măria sa poporul rămâne întotdeauna cel mai mic și cel mai oropsit.
Tocmai de aceea la conducerea lui s-au aflat de ani de zile încoace politicieni mărunți, care s-au crezut oameni mari dar care nu au lăsat aproape nimic în urma lor.În mod paradoxal orice om politic, mai ales cei aleși ar trebui să crească în valoare, însă o dată ajunși în mai toate funcțiile eligibile uită instantaneu de popor.Uită că i-au cerșit voturile, uită că i-au promis o minimă decență, uită că sunt acolo dintr-o întâmplare și nu dintr-un merit anume.Mirajul săptămânii patimilor scoate la iveală mizeria clasei politice românești, conturile grase din care se ospătează adevărate lanțuri mafiote și la care mulțimea nu are acces, parcă am fi pe vremea fanarioților.Desigur niciun președinte, niciun guvern, niciun premier, niciun ministru nu poate risca să stârnească aceste insecte veninoase care au contaminat politica.Ca să respectăm constituția și mai ales teribilul articol 16, ar trebui să răspundem la o întrebare dură : cum de a putut întârzia justiția atât de mult fără să-i pedepsească pentru furt, foloase necuvenite, venituri ilicite și pentru călcarea legii în picioare pe toți politicienii care au transformat politica într-o afacere.De ce mai este nevoie de judecăți întru a confisca surplusurile contrastante din bugetele celor care fac averi din politică, pentru că acolo sunt banii noștrii, sănătatea neamului nostru, educația lui.
Cohorte de tineri instruiți și deștepți, de specialiști nemulțumiți de condițiile de trai și de dezvoltare a valorii personale au ales să plece din țară și să ne lase la cheremul unor politicieni ambițioși dar care nu știu bine limba română.Recitindu-l pe Constantin Noica și cartea ”Rugați-vă pentru fratele Alexandru” am descoperit că fenomenul s-a mai întâmplat cândva și că atunci comunismul a izbândit în România cu sprijinul unor oameni proști dar energici.Suntem în aceeași situație și acum și cum poporul nu știe cum să-și aleagă valorile și nici politicienii nu pot să renunțe la privilegii cred că avem de rezolvat o mare dilemă : cine-și asumă responsabilitatea aducerii țării și a convingerii celor care o părăsesc pentru o viață mai bună altundeva ; în timpul optim.
Cinci milioane dintre deștepții româniei și-au pus mintea în folosul altei națiuni iar cei care au rămas în țară știu de frica politicii ca de urs.
