Amenințat cu o demitere categorică în moțiune de cenzură, Ilie Bolojan se înconjoară cu activiști și și-a mutat biroul de premier în studiourile rezist, scrie romaniatv.net.
„Propagandiștii mutați și mufați la generozitatea lui Bolojan încearcă să afișeze un aer optimist. Dovadă că aducerea la vârful guvernului a dăruitoarei de viață nu a fost degeaba. Tot ce a fost în campania prezidențială și înainte activist militant pro-Nicușor s-a mutat la Nea Ilie și dă în olimpic ca surda-n tobă. Dacă stai să-ți pierzi vremea în social media și nu ești în stare să gândești cu propriul cap, rămâi cu impresia că moțiunea de cenzură e ca și rezolvată. În favoarea încruntatului, evident, un soi de nor trecător, după care răsare soarele de la Oradea.
În realitate, însă, dincolo de aroganța afișată, disperarea e maximă. Nici măcar aparențele nu mai sunt păstrate. Sărăcie stă mai mult în studiourile tv și de radio decât în propriul birou. Când e în trecere pe la Palatul Victoria, dă liber geambașilor de voturi la cumpărat de parlamentari la bucată. Și, ca să se asigure că măcar îl lasă încurcat pe cel care-l va urma în funcție, execută rapid și cinic ultimele tunuri și obligații asumate față de propriii stăpâni. În rest, își asmute bichonii pe vrăjmași și pare extrem de încântat de propagarea campaniei sale fasciste de imagine cu șobolanii roșii din cămară.
Nenorocirea acestei țări e că, din când în când, la vârful politicii apare câte un închipuit d-ăsta cu aer mesianic. Care chiar crede despre el că ar fi întruchiparea Alesului cu A. Nu că am fi noi singurii blestemați și că s-ar fi răsturnat la noi toată căruța cu providențiali. Doar că în România prinde mai bine decât în alte părți mitul salvatorului cu S. Iar latența poporului suveran e mare. Se aruncă disperat în brațele bizarului, îl iubește cu pasiune din scurt pe impostor, se dezamăgește lung. Și, într-un final, după ce simte adânc pe pielea lui efectele alegerii făcute, pufnește din nas ca o amantă părăsită. Dar în secret tot rămâne cu o anumită nostalgie față de satrapul odinioară idolatrizat. Chestie de tradiție istorică. Scoți sluga din sclavie, dar nu scoți sclavul din slugă”, scrie Ciutacu.
