„Nu știu ce mă face să cred (poate experiența) că, dacă nu se încăpățâna să candideze independent în vârful listei PNL, președintele nu pățea deranjul cu a doua casă confiscată și banii înapoi. Cel puțin, nu acum. Însă obsesia lui grandomană pentru funcții și privilegii a-nceput să-i dăuneze. Pe măsură ce se apropie de finalul mandatelor la Cotroceni, puterea-i slăbește, foștii executanți docili se sperie din ce în ce mai greu și apar surprizele de sezon. Dacă mâna invizibilă mai și apasă pe butonul potrivit, lucrarea se urgentează. Nu-i nici o mare filosofie, e o chestie ciclică, diferă doar intensitatea execuției. De la om la om, în funcție și de cât loc de bună ziua a lăsat cât a fost pe cai mari”, a spus Victor Ciutacu, într-o analiză la România TV.
El a adăugat: „„Două mari pete negre avea în trecut Klaus Iohannis, adopțiile internaționale de la începutul anilor 90 și desfrâul imobiliar, imposibil de realizat de o familie de bugetari. După ce i-a fost câștigat primul mandat de președinte, că doar nu-și închipuie cineva că el a obținut miracolul din turul doi împotriva lui Victor Ponta, s-a mers la vale în justiție cu piciorul pe frână. S-a zgândărit, din când în când, doar povestea celor șase case. A mai și pierdut procese, dar nici n-a dat faptic nimic înapoi. Păpușarii au ținut-o caldă din ambreiaj, dar n-au dat-o niciodată în clocot. Dar, prevăzători, nici n-au stins focul. Pe principiul că nu știi niciodată când ai nevoie să umbli rapid la scheletul din dulap, să-l ridici de pe jos și să-l faci să umble”, potrivit lui Victor Ciutacu.
