„Unul dintre cele mai celebre procese din România ultimului deceniu stătea frumos în sertar cu praful tot mai gros pe el și nimeni nu avea idee cînd ar fi urmat necesarul sfîrșit. E vorba de procesul caselor familiei Iohannis obținute ilegal și care au adus venituri mari celor doi soți. De fiecare dată cînd părea că se termină, mai intervenea ceva și de aici noi și noi trageri de timp. Ultima fază s-a înțepenit acum un an și nu exista niciun indiciu cînd s-ar putea încheia. Numai că ce să vezi? Procesul e brusc repus pe tapet în cel mai prost moment pentru președinte: puțin înaintea summitului NATO din iulie, de aproape ai crede că cineva e deranjat de ambițiile lui Iohannis”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Aflăm din presa de ieri că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fixat pe data de 18 iunie 2024 primul termen al recursului în litigiul de care depinde recuperarea casei din Sibiu și a banilor din chirie de la familia Iohannis, potrivit portalului instanţei supreme, anunță G4Media. E vorba de un litigiu din 2016 privind moștenirea unui imobil din Sibiu, strada Gheorghe Magheru 35, care a aparținut soției președintelui Iohannis. De rezolvarea acestui litigiu depinde un al doilea, implicînd altă casă a cuplului prezidențial, un spațiu din Sibiu care a fost închiriat băncii Raiffeisen și care a adus venituri de peste un sfert de milion de euro familiei Iohannis, bani din care și-a luat alte trei case. Până acum, cei doi Iohannis și prietenii lor implicați în proces au pierdut pe linie, fiind greu de crezut că s-ar putea răsturna totul la ultima etapă.
Dacă instanța se va pronunța luna viitoare, consfințind precedentele decizii, Klaus Iohannis va avea o devastatoare problemă de imagine, ca și una financiară.
Va pierde două case și va trebui să plătească 260.000 de euro plus penalități, bani pe care foare probabil nu îi are, și nici meditațiile nu mai sunt ce au fost, pentru că, de acum, România e educată.
Președintele se va vedea în mijlocul unui tărăboi mediatic de proporții cosmice fix înaintea marelui summit NATO de la Washington, în iulie, cînd se va alege noua conducere. Summit care se vede, însă, amenințat de ambiția lui Iohannis de a deveni secretar general, el vorbind explicit după întîlnirea cu Biden despre riscul de a nu se întruni consensul asupra noul șef.
Cam în aceeași perioadă vor începe negocierile și pentru marile funcții europene.
Cum spuneam, aproape ai zice că cineva i-a pus-o cu mîna lui Iohannis, ca să-i mai domolească avîntul geopolitic. Ori poate chiar i-a pus-o?”, scrie jurnalistul.
