„Coaliția de guvernare a decis: comasarea europarlamentarelor cu cele locale. Fiindcă totul se face cu „poporul și pentru popor” – nu-i așa? – liderii PNL și PSD s-au prezentat în fața presei cu un sondaj, prin care demonstrează că 53 % dintre români sunt de acord cu organizarea celor două scrutinuri, în aceeași zi. Acest rezultat pare comandat cu același scop cu al ECFR (institut de cercetare socială al lui Soros), care anunța după Conferința de Securitate de la Munchen că “41 % dintre europeni consideră că UE ar trebui „să crească” sau „să mențină” sprijinul acordat Ucrainei, în cazul unei retrageri a ajutorului american de către Trump.” Amândouă sondaje sunt justificative. Adică manipulative. Putin și Hitler au invadat alte teritorii, tot în numele poporului. Ce nu s-a spus, dar s-a scris cu litere mici e că “Iohannis rămâne jupânul României,” până la noi ordine de pe Potomac”, scrie jurnalistul Marius Ghilezan în „România Liberă”.
„Liderii PNL și PSD păreau că au luat decizia de a-și uni forțele doar de frica AUR, să nu treacă pe primul loc la alegerile europarlamentare. N-au luat singuri nicio decizie. Gogomănia cu pericolul extremismului maschează doar slăbiciunile partidelor din arcul guvernamental luate separat. Împreună pot masca mai ușor eșecurile. Încălzite în campaniile electorale, pot intra și juca în hora pregătită.
Nu trebuie să ai prea multă experiență politică ca să pricepi vicleșugul comasării și al tragerii înapoi cu trei luni a datei pentru alegerile prezidențiale. Cele două mișcări sunt cu bătaie lungă. Practic – așa cum vom explica – au două obiective principale: menținerii stării de vasalitate a statului român și ținerea călduță a unui scaun principal pentru Klaus Iohannis, în cazul pierderii celui râvnit.
Marcel Ciolacu părea că se ține tare. Dar la conferința de etalare a comasării a zâmbit șugubăț, când a proclamat că va fi mândru de orice român care ar accede la o funcție importantă la Bruxelles. Credem că a râs a pagubă. A renunțat peste noapte la silogismul său. Anunța că va fi de acord cu “comasarea mică” – adică a alegerilor europarlamentare cu cele locale – doar în cazul unei “comasări mari,” un tur al prezidențialelor cu cele parlamentare și susținerea unui candidat comun. Adică, el să fie ales și de liberali. N-a fost să fie!
Președintele PSD e suficient de isteț, dar și de viclean, să priceapă că rămâne doar câștigător de etapă. Altele sunt cărțile spre finalul stagiunii electorale.
Toți particularii analizei politice își dau cu părerea despre cine câștigă și cine pierde din acest troc al talciocului politic românesc. Prin personalizarea listelor și discuții interminabile despre care candidat e mai bun și mai plăcut publicului, se pierde esența. Părerologii n-au voie nici să crâcnească față de legalitatea acțiunilor.
Nu a existat nicio negociere reală. Klaus Iohannis a decis. Și cei doi președinți ai PSD și PNL au luat act și s-au supus voinței președintelui. Au executat ordinul.
Oare de ce nimeni nu protestează față abuzul chemării judecătorilor Curții Constituționale a României la Palatul Cotroceni, pentru ca președintele, autorul – garantat 100 % – al comasărilor alegerilor, să fie liniștit că n-are vreo supriză? Naivii ar crede că principalul său interes e să salveze PNL, partidul măritat, cum se zice prin Ardeal, cu PSD-ul (când omul se mută la muiere-n casă).
Klaus Iohannis este un model de conducător. Mașina lui merge și când apasă pe frână. Poate încălca toate regulile de circulație (așa cum de altfel o face mereu pe Valea Oltului, când se deplasează în coloana oficială cu girofar). Nimeni nu-l amendează pentru abuzul de drept și de putere.
În cursa de etapă, Marcel Ciolacu&comp pot fi fericiți. Nu vine anticorupția peste ei. Guvernează tihniți, nu lihniți, ca țărăniștii odinioară. Challanger-ul Nicolae Ciucă nu doar că e salvat, dar este chiar propulsat, într-o nouă ecuație de putere, ce-i drept virtuală.
Comasarea va avea consecințe pe termen lung. Etalarea conceptului uniatic, în actuala formulă, nu e decât o perdea de fum pentru ce ni se pregătește.
Se vor pierde energii, discuții interminabile despre candidatul ideal și cine adună mai multe voturi în raniță, dar esența esențelor comasări constă în crearea unei uriașe obediențe față de Bruxelles. Aleșii locali vor fi de acum înainte animale de tracțiune pentru boierii mari, europarlamentarii și le vor deveni vasali eurocraților.
Dar de ce s-au tras mai hăt alegerile prezidențiale? Fiindcă domnul Iohannis încă mai speră la o funcție europeană. Cutuma spune că după alegerile europarlamentare se constituie Parlamentul European, iar mai apoi Comisia Europeană. A apărut pe tronson un nou comisariat al apărării. Președintele crede că i se cuvine, doar că el trebuie să fie propus de premierul în funcție. Înțelegeți de ce există lanțul de iubire dintre Ciolacu (Jó napot!) și Iohannis? În cazul fericit, Nicolae Ciucă va fi președinte interimar și din această poziție îi va fi mai ușor să devină prezidențiabil, așa cum e scris în stelele norocoase.
Marcel Ciolacu trebuie să fie fericit cu ce i-a mai rămas. Și să se roage pentru înălțarea în grad și funcție a lui Iohannis, pentru că altfel se va prăvăli, după alegerile din toamnă, pe postul de prim ministru. Oricum niciun social-democrat nu poate câștiga președinția, fiindcă nu mai are electorat captiv în turul doi. Dacă liberalii nu-l dau, poate rămâne așa cum s-a stabilit.
Nu-i așa că trăim vremuri blestemate? Norocul meu e că încă din toamna anului 2014, am citit prezidențiabilul. Spre disperarea prietenilor mei, în zilele alegerilor acelui an, când l-a bătut pe Ponta, vânam Aurore Boreale – la peste o mie de km – de Cercul Polar.
Înțelegeți acum de ce nu s-a propus nici până acum un nume de candidat la șefia SRI, după demisia lui Eduard Hellvig? Klaus Iohannis este de jure șeful instituției. De acolo, manevrează pârghiile statului.
Cam așa a procedat și Carol al II-lea, când și-a instituit regimul de putere absolută. Norocul nostru al crescătorilor de păsări e că știm că nu tot ce zboară se mănâncă”, scrie Ghilezan.
