Comisia Europeană a publicat luni indicele competitivității regionale (ICR), o versiune complet revizuită a unui instrument deja consacrat care măsoară diferite dimensiuni ale competitivității pentru toate regiunile UE.
ICR 2.0 complet revizuit arată că există încă diferențe mari între regiunile UE, dar și că regiunile mai puțin dezvoltate și-au îmbunătățit competitivitatea. Indicele arată de asemenea că regiunile Utrecht, Zuid-Holland și regiunea capitalei franceze Île-de-France sunt cele mai competitive din UE.
Regiunile mai puțin dezvoltate recuperează decalajul
Între ediția din 2016 a indicelui și cea din 2022, competitivitatea regională s-a îmbunătățit în regiunile mai puțin dezvoltate, în timp ce performanța regiunilor de tranziție a fost mai eterogenă. Regiunile mai dezvoltate continuă să aibă cele mai bune performanțe.
Cele mai scăzute valori sunt însă în continuare concentrate în regiunile mai puțin dezvoltate din statele membre din estul UE.
Toate regiunile din statele membre din estul UE și-au îmbunătățit performanța între ediția din 2016 și cea din 2019, în timp ce în regiunile din sudul UE, care prezintă la rândul lor niveluri relativ scăzute de competitivitate, performanțele au fost inegale. Între edițiile din 2019 și 2022, majoritatea regiunilor din estul UE au continuat să recupereze decalajul, inclusiv în statele baltice, Croația, Ungaria, Polonia și Slovenia. Cu toate acestea, anumite părți din Cehia, România, Slovacia și Bulgaria s-au îndepărtat și mai mult de media UE.
În sudul UE, regiunile din Portugalia, Spania și cea mai mare parte a Greciei și-au îmbunătățit performanța (deși, în cazul ultimei dintre acestea, de la niveluri foarte scăzute), dar majoritatea regiunilor din Italia și Cipru s-au îndepărtat de media UE.
Regiunile capitalelor sunt în aproape toate cazurile cele mai competitive, dar decalajul este mai mic în statele membre mai competitive
Regiunile capitalelor sunt cele mai competitive în toate statele membre, cu excepția Germaniei, a Italiei și a Țărilor de Jos. Decalajul față de celelalte regiuni poate fi mare și este deosebit de ridicat în Franța, România și Slovacia.
Țările mai competitive tind să aibă un decalaj mai mic între regiunea capitalei și celelalte regiuni. Acest lucru subliniază faptul că politicile și investițiile publice ar trebui să promoveze convergența ascendentă, care ajută regiunile mai puțin competitive să își îmbunătățească performanța și să recupereze decalajul, garantând totodată că regiunile cele mai competitive continuă să prospere.
Regiunile mai competitive au avantaje semnificative
În regiunile mai competitive, PIB-ul pe cap de locuitor este mai mare. În aceste regiuni, femeile beneficiază de condiții-cadru mai bune, putând așadar să obțină rezultate mai bune, și există un număr mai mic de femei tinere care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (rate NEET). Totodată, regiunile mai competitive sunt deosebit de atractive pentru proaspeții absolvenți, cărora le este mai ușor să își găsească un loc de muncă acolo.
Importanța politicii de coeziune pentru competitivitatea regională a UE
Rezultatele ICR 2.0 arată că regiunile UE au încă nevoie de sprijin din partea Uniunii pentru a-și îmbunătăți competitivitatea și pentru a reduce decalajele dintre ele. Politica de coeziune este principala politică de investiții a UE menită să sprijine regiunile în domenii precum crearea de locuri de muncă, competitivitatea întreprinderilor, creșterea economică, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor.
Context
Lansat în 2010 și publicat o dată la trei ani, ICR permite regiunilor UE să își monitorizeze și să își evalueze evoluția în timp și în comparație cu alte regiuni. Acesta este un instrument important care oferă o perspectivă europeană asupra competitivității regiunilor, pe baza a 68 de indicatori.
Ediția din 2022 a ICR utilizează o metodologie complet revizuită și recalculează cele două ediții anterioare. ICR 2.0 este compus din 3 indici secundari: „De bază”, „Eficiență” și „Inovare” și din 11 piloni privind diferitele aspecte ale competitivității: „Instituții”, „Stabilitate macroeconomică”, „Infrastructuri”, „Sănătate”, „Educație de bază”, „Învățământ superior, formare și învățare pe tot parcursul vieții”, „Eficiența pieței muncii”, „Dimensiunea pieței”, „Maturitate tehnologică”, „Sofisticarea întreprinderilor” și „Inovare”.
ICR 2.0 se bazează pe regiunile statistice NUTS 2 (Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică). Toți indicatorii sunt anteriori războiului din Ucraina. Aceasta este prima ediție a ICR fără Regatul Unit.
