Constantin Bunilă
LA CEAI CU UMBRA
În continuare o să vă prezentăm trei poezii din cartea LA CEAI CU UMBRA care m-au marcat și încă mă pun pe gânduri! Poetul, Constantin Bunilă și-a exprimat prin versuri lucruri care te fac să te gândești că parcă știa că se va duce!A adus un omagiu lui Brâncuși și ne-a spus că se va duce, știind parcă!
OMAGIU
Ideile le-a infinit în piatră,
Din daltă de Carpați făcu arcuş.
Să auzim în liniștea curată
Cioplind copilul munţilor, Brâncuși.
Ea, piatra, va rămâne un sărut
Al păcii cu-nălțimile albastre,
Zalog de temelie și-nceput
În zborul lin al păsării măiastre,
Va coborî ca o poveste-n Jiu
În graiul clar al formei biruinței
Și-al vieții, ca un vis prin care scriu
Zestrea de dor de cântec a Hobiței.
Un spic de grâu va înfrăți îndată
Ce vom trăi-n tăceri, spre mituri duşi,
Sărutul Miorițelor de piatră
Adânc sculptat în dalta lui Brâncuşi.
ÎNSINGURARE
Prieteni, m-am grăbit prea mult,
Bolnav de timp, când ceasul nu mai doare
Şi am intrat în curba de uitare
Ieşind tangent la ultimul tumult
Strângeţi cureaua! Clipele n-ajung
Rouă şi fluturi să-mpărţiţi în zori,
Şi spuneţi asasinilor de flori
Că-n jurul lor şi zâmbetele plâng
Cât timp a fost odată de prisos!
L-am risipit indiferenţi şi reci.
Pustiul înfocatelor poteci
Ne-a-ndepărtat de drumul spre frumos
Acum e noapte, trecem fiecare
Pândind senin să-l punem la picioare
LA CEAI CU UMBRA
Să bei un ceai cu umbra… Ce deliciu!
Cum soarbe ea aromele din viaţă
Şi-mparte cărţi cu straniul ei capriciu…
Învăţ cu ea să nu mă iau la harţă.
Iubito, sunt bolnav de nemurire,
Un cancer prea limfatic, cum să scap?
Vino, să-schimbi cămaşa mea subţire,
În care, transparent, nu mai încap.
Pantofii noi, cu tălpile tocite
De vechi călătorii, cum nu mai sunt,
Adună testamente necitite
Şi-ntorc sămânţa liniştii-n mormânt.
Auzi? Se mişcă umbra, n-a murit!
Şi eu credeam că ceaiu-i otrăvit…
