„În mod normal, ar trebui să ne bucurăm că am scăpat de Klaus Iohannis și să-i zicem „cale bătută”. Am scăpat de el și gata! Mult mai important, chiar urgent, ar fi să dezbatem calea cea mai folositoare pentru țară. Sunt vremuri de mari schimbări în politica lumii”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Se refac sferele de influență, aranjamentele comerciale, se mișcă monedele, se mută vadurile comerciale, blocurile militare și noi suntem pe lîngă. N-avem cu cine, iar acum ne pierdem vremea pe seama cheltuielilor făcute de statul român pentru zborurile acriturii de Klaus Iohannis. Cică a tocat 110 milioane lei pe călătorii în două mandate. Pentru omul care o duce greu, suma este uriașă, revoltătoare chiar. Din munca lui, nu se adună bani pentru o vacanță în Bulgaria! Bașca, faptul că în această socoteală de suprafață nu au fost incluse cheltuielile pentru naveta aproape săptămînală la Sibiu. O cheltuială încă ascunsă, făcută pentru deplasări în convoi, cu personal plătit, cu deranjuri cumplite pe traseu, cu polițiști și bodyguarzi, doar de dragul nevestei.
Tărăboiul acesta pe seama celor 22 de milioane de euro în două mandate prezidențiale arată ca o revoltă proletară la niște ateliere meșteșugărești de mass-media cam de prin anii 1950-1955, mai ales dacă nu trecem la rădăcina lucrurilor și dacă nu vedem mandatele lui Klaus Iohannis în ansamblul lor. Nu economisirea a 22 de milioane de euro și de ce n-a mers cu avioane de linie sau mai ieftine sunt subiecte cu adevărat, ci consecințele pentru starea și dezvoltarea țării în acești 10 ani.
Să ne fie clar! Cît a cheltuit Guvernul pentru tăcerile și tămîierile televiziunilor preferate ale PSD și PNL (Antene, Digi 24, România TV etc.) e mai puțin decît a spart Klaus Iohannis pe plimbări! Ca să nu vorbim despre vaccinuri, despre alte achiziții, de bani tocați aiurea!
Dacă am vrea să analizăm „deceniul Iohannis”, ar trebui să vedem care au fost beneficiile pentru România în urma deplasărilor sale. Cîte dintre acestea s-au încheiat cu contracte comerciale pentru țară și cîte au fost mascat turistice și pentru obiectivele și destinațiile alese de nevastă? Președintele a călătorit cu cîțiva amploaiați mai mult de figurație, ca să nu spună gazdele că umblă singur vandra prin lume.
Klaus Iohannis a urît compania experților, a consilierilor, a oamenilor de afaceri și a evitat presa și a redus-o adesea la un cameraman pentru amintirile de familie. El n-a contat în nici un loc și la nici o negociere și nu s-a întors decît cu amintiri personale. Mult mai grav mi se pare că România a tolerat vreme de un deceniu inactivitatea și ineficiența unei instituții care n-a produs nimic pentru țară. La asta se adaugă cheltuieli și angajamente militare cu valoare astronomică, în condiții defavorabile sau discutabile. România a pierdut trenul aranjamentelor internaționale în toate domeniile, primarul de Sibiu (gonflat președinte de Serviciile secrete și de aranjamentele liberalilor) făcînd o figurație antologică pentru istoria țării noastre. A trăit cu nepăsare, cu nepricepere, s-a înconjurat de consilieri mediocri, de anonimi la Externe, de supermediocri la Educație, la SRI și la Parchete. Pur și simplu, și-a făcut toate hatîrurile mediocrității sale, nefiind deranjat nici de partide, nici de guvernele lui, nici de presă. Ba, unii cetățeni l-au și ovaționat. Cei care orăcăie acum pe seama zborurilor scumpe n-au zis nimic pe parcursul celor două mandate nici despre excese, nici despre abuzuri, nici despre acuzele politice grohăite, nici despre izolarea sa, nici despre cheltuieli, nici despre proiecte eșuate. Despre nimic. L-au giugiulit politic și l-au aprobat și pupat la toate prostiile și aroganțele, la toate gesturile grosolane și la toate deciziile banale. Mai mult, cînd am scris în Cotidianul (2016) editorialul „Mergeți la serviciu, domnule președinte!”, cei mai mulți s-au străduit să facă gol în jurul ziarului, să ne ridice pe lista de nefrecventabili și să-mi rescrie biografia.
A ne rățoi acum numai pe contravaloarea zborurilor cu avionul închiriat seamănă cu o nouă manevră de a ascunde sub preș eșecul enorm al mandatelor sale, inclusiv uriașul scandal al alegerilor anulate (și ele cu o pagubă de 200 de milioane de euro) la producerea căruia nu a pus umărul singur. „Opera” a fost comună unui grup intern (inclusiv de interese!) destul de mare. Au pus umărul și Serviciile secrete (SRI, SIE, SPP), și partidele parlamentare (mai ales Coaliția, zisă acum pro-europeană!), și CCR, și Internele, și premierul, și Antena 3, și Digi 24, și TVR, și mulți alții.
Plus Madam Ursula, cu echipa sa de la Bruxelles!
Față de cheltuielile sale pentru călătoriile cu un avion privat cu care n-a produs nimic pentru țară, pagubele pentru România sunt infinit mai mari și în toate domeniile.
Din nepricepere, din prostie, din lașitate, din interese meschine și din cauza foloaselor trase, nimeni nu vrea să sape mai adînc”, scrie Nistorescu.
