„Decizia de arestare a lui Călin Georgescu mă obligă să revin asupra unor subiecte și frînturi de dosare și să îmi pun tot felul de întrebări. Prea multe lucruri nu se pupă, se bat cap în cap sau nu au nici o legătură, iar altele sunt inexplicabile și au miros de lucrătură, de diversiune, de fals grosolan făcut cu nemaiîntîlnit tupeu. Încerc să îmi spun de ce mă tem, de ce mă îndoiesc și de ce nu cred, dar zidul realităților din țara noastră mă împiedică să ajung la răspunsurile clare de care avem nevoie”, scrie, în cotidianulhd.ro, Cornel Nistorescu.
„De ce un judecător în plus vede lucrurile altfel, exact ca referatul Parchetului, și susține arestarea lui Călin Georgescu? Unul zice că nu sunt suficiente dovezi, alți doi că da și eu să nu mă mir și să cred fără să mă întreb cum se face că sunt prea multe belele pe capul unui singur om.
Numai un Diavol poate fi și omul rușilor, și patriot, și agent acoperit, și un sponsorizat de necunoscuți, și ținta unei operațiuni de bombardament informațional din peste 30 de țări pentru a influența votul, și credincios din stirpe ortodoxă, și capul unei mișcări naționaliste, și șarlatan, și acoperit SIE, și sistem, și anti-sistem, și vizionar, și om însingurat? Același om care a publicat volumul despre prioritatea „Hrană, apă, energie” (priorități tocmai recofirmate cu fiecare zi), pe lîngă infracțiuni electorale, este acuzat și de furt intelectual și de o periculoasă campanie antisemită, și de tentativă de lovitură de stat (răsturnarea ordinii constituționale), și de înșelăciune, și de participare la grup infracțional organizat? Parcă ar fi dușmanul planetei, nu doar al mizerabilelor jocuri politice dîmbovițene!
Și, pe deasupra, același om este acuzat că vrea să fugă din țară, în Italia, pe unde își căuta o vilă de cumpărat, Italia fiind țară UE în care românii merg la muncă și mulți dintre vopsiții și revopsiții politicii noastre au case și proprietăți. El numai se întreabă unde ar găsi un loc și este pus la colț și bănuit că vrea să dispară?
„Să fugi în Uniunea Europeană”, o operetă de trei parale montată și jucată la București!
De ce mă tem și de votul care se dă miercuri în Parlamentul României pentru un nou guvern? Pentru că, în ciuda evidențelor bazate pe o socoteală aritmetică, desemnatul de Siegfried Vasilică pentru formarea unui nou guvern continuă cursa și vorbește despre puține voturi (și multe altele) care îi mai lipsesc. Viața noastră politică de fațadă, declarațiile, poziționările unor partide și grupulețe ne arată că el nu se poate baza decît pe 175-180 și că tot ce ar sări de 200 trebuie pus sub semnul întrebării, cercetat și lămurit pentru că nu-i decît politică dîmbovițeană. Adică o politică etajată. Subteranele sale pot atinge adeseori adîncimi îngrozitoare. Sunt 175 de fațadă, dar în subsolurile sale, pe bază de amenințări cu dosare penale, de promisiuni de funcții, de bani la sacoșă, de prezență pe liste la următoarele alegeri, de schimbarea unor acoperiți care pot fi oricîți, cîte?. În subteranele politicii românești este o foșgăială nebună, un tîrg continuu, o răfuială și o luptă, o navetă și o trădare continuă. Și că din acest iad subteran pot rezulta voturi în plus. Chiar cîte trebuie. Și nu ar fi o noutate. Este doar reluarea la vîrf, la cel mai înalt nivel al țării, a combinațiilor din consilii municipale, din consilii comunale, din mobilizări la vot, din agenții și ministere. Adică un soi de butaforie democratică, de mecanism tradițional, consacrat, rodat, verificat, cu ajutorul căruia politica românească funcționează de demult.
Cum se face că tocmai acum izbucnește scandalul cu ambasadoarea americană de la Atena? Nu pare să-i fi vizat pe greci, cît mai degrabă să pună o talpă externă, internațională și credibilă lui Sorin Grindeanu, spilcuitul pesedist scăpat aparent într-o lungime de cal în cursa pentru formarea unui nou guvern. Vrînd-nevrînd, sunt obligat să mă întreb, cît de lungi pot fi mîinile unor aranjamente? Și tot eu sunt tentat să zic, foarte-foarte lungi, dacă anularea alegerilor din 2024 s-a făcut și cu mîna lui Anthony Blinken și cu știința Comisiei Europene?
Pac, apare o plîngere penală și pe această poveste!
De ce mă tem de plîngerea penală a lui Alexandru Paul Dunitriu de la USR? Nu pentru că ar avea un temei sau că n-ar avea nici unul, ci pentru că răbufnirile strigate și lătrate ale acestui parlamentar sunt imaginea tipică a unui comportament din ce în ce mai agresiv, tipic USR, cu o logică și argumentație pe dos. Toate aparițiile sale sunt expresia noului extremism la cei tineri. Un fel de săritură peste sinapse, de prefaceri instantanee, de construcții șoc, imposibile, care au la capăt o intervenție cu ranga. Lucruri de bun simț și aproape imposibile din viață năvălesc în fața noastră ca umbrele posibile din bandiții din jocurile de calculator și din imaginile false concepute cu AI. Și reapar mereu cum pun ele piciorul pe politică. Argumentele aberante ale acestui tip de discurs devin o bază a noului tip de democrație europeană pe care nimeni nu o consideră extremism, deși ea bagă pe toată lumea în sperieți.
De ce nu-l cred nicicum pe Dominic Fritz cu „Timișoara. Revoluția continuă”? Pentru că un moment important din istoria noastră recentă este răstălmăcit cu nerușinare și tras ca un preș sub picioarele acestui individ care vrea să rămînă important la Timișoara și în relațiile (inclusiv afacerile) româno-germane.
De ce a anunțat AUR că inițiază negocierile pentru formarea unui nou guvern și va discuta cu toate forțele politice din Parlament? Pînă mai ieri nu vorbea decît despre alegerile anticipate. Chiar este valabil zvonul că se pregătește desemnarea unui premier AUR ca prin aceasta să ofere lui George Simion și echipei sale prilejul unei erodări accelerate. Și astfel s-ar reduce posibilitatea ca la următoarele alegeri AUR să sară de 51% și să inițieze suspendarea lui Nicușor Dan?
Cu arestarea lui Călin Georgescu ne-am întors la arestările politice, la „cătușiada” din vremea tripletei întunecate formate din Traian Băsescu, Florian Coldea și Codruța Kovesi?
De ce mă tem de declarația scurtă și grăbită a lui Nicușor Dan, făcută cu „prima doamnă concubină” alături? Părea că îi arde buza să o facă? Era vorba de o asigurare? De o încurajare? De o clarificare a celor care votează peste 24 de ore?
Cel mai tare mă tem de subteranele politicii românești, dar și ale celei europene. Asta pentru simplul fapt că și acolo există unele la fel de adînci și de întunecate. Și comunică direct cu ale noastre!”, spune Nistorescu.
