„Vizita președintelui în Africa a pus capac. Este asemănătoare cu cea în Singapore și Japonia sau cu cea din America de Sud. Nu-i decît un soi de turism ambalat diplomatic, cu alai redus în condiții de boier arogant, finanțat de o democrație pauperă. Țara este martoră la o altă plimbare a nevestei drept recompensă că i-a dat voie să se implice în politică. Doar că peste naveta de weekend la Sibiu s-au adăugat și principalele locuri turistice de pe glob”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Simultan cu vacanțele sale mascate în lansări de strategii ale României pentru Africa, pentru Asia sau America de Sud suntem pe cale să ne întrebăm:
– Ce mai putem face cu președintele?
Aroganța lui este netratabilă. Nepăsarea lui, așișderea. Am crezut că poate contamina instituțiile cu proverbiala rigoare și seriozitate de tip germanic. Le-a lăsat de izbeliște, să se umple de sfertodocți și prostovani, de neamuri și amante, să cheltuie în prostie, să împrumute exagerat și periculos pentru țară. Unele chiar au luat-o razna, dar nici excesele prostești nu l-au tulburat. Am crezut că prezența lui în fruntea României înseamnă mai mult pentru interesul economiei germane pentru țara noastră. Cu Klaus Iohannis președinte, investițiile germane s-au amplificat în Ungaria. Ne-am înșelat și cu simțul datoriei. Nici un necaz al nostru nu l-a transformat într-un apărător îndărătnic. De cîteva ori a spus ceva a spus-o mai mult ca să bifeze o obligație. Probabil că sensurile durerii și ale sacrificiului sunt diferite în comunități și culturi.
Nu ne rămîne decît să ne mușcăm buzele cînd se derulează imaginile de National Geographic din călătorile sale, să ne întrebăm unde și de ce am greșit și să ne preocupăm de găsirea unei căi de ieșire din situația de acum.
Ne-am cheltuit două decenii din viață cu doi președinți de menționat numai la notele de subsol ale cărților de istorie”, scrie Nistorescu.
