„După părerea mea, decizia de retragere a bluzei inspirată din ia românească din colecția Louis Vuitton este o mare înfrîngere. Totul a pornit de la o prostie umflată de intelighenția românească prin reprezentanții ei de incultură. În loc să ne bucurăm de prezența iei în registrul stilistic de cea mai înaltă clasă al Casei Vuitton, ne-am rățoit patriotic purtîndu-ne în cel mai primitiv mod și „cîștigînd” scoaterea acestei capodopere populare din colecția faimoasei case de modă pariziene”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Totul a început de la protestul unui ONG „La Blouse Roumaine” (denumire preluată după tabloul cu același nume semnat de Henri Matisse), fericită că i s-a oferit prilejul să arate obiectul de activitate. Andreea Tănăsescu, reprezentantă a mișcării „La Blouse Roumaine”, a declarat: „A fost o campanie diferită față de alte cazuri, pentru că de data aceasta am cerut brandului LV să scoată acea cămașă numită balon din colecție. În al doilea rând am cerut comunității noastre să participe , să susțină campania cu mărturii despre acest port tradițional”.
Pe Andreea Tănăsescu a deranjat-o enorm că ia din colecția Vuitton se numea „balon”.
Cum de și-au permis francezii o asemenea enormitate?
La strigătul patriotic difuzat de „La Blouse Roumaine” s-a adăugat și Raluca Turcan cu toată energia și cultura ei de țurcană perfecționată la Moscova.
„Vă pot spune însă că abordarea va fi una în spiritul obţinerii recunoaşterii la nivel internaţional a valorii inestimabile a tradiţiei româneşti şi a transpunerii acestui «incident» într-o oportunitate pentru a face cunoscută ia/cămaşa românească tradiţională, la nivel internaţional”. (Libertatea)
A căutat în puțul gîndirii sale, a găsit un ciot de idee și a purces la declarații politice pline de promisiuni:
„Am luat legătura cu casa de modă, am stabilit un calendar, prin care România, în parteneriat cu o companie atât de mare, să pună în valoare meșteșugurile românești”.
Plan de muncă, nu alta. Numai n-a zis că propune Casei Louis Vuitton să producă și șerpare, și cușme și opincuțe. Și să preia toată producția de ii din talciocuri și magazine artizanale. Nu știu dacă madam ministru și-a tras repede o deplasare la Paris, dar s-a trezit muncind. Presupun că scandalul iei a umflat pipota în madam Turcan cînd s-a văzut în poziția de demnitar ieșind în față să ia apărarea iei românești tradiționale din Mărginimea Sibiului și „furată” de străini.
Cine a fost ea și ce-a ajuns?
Din secretara unui ministru avea ocazia să devină prima lele pornită la luptă în apărarea dreptului de autor al cămășii tradiționale românești (cu infinite decorațiuni, în funcție d e zonă și de vîrstă) de sărbătoare, tipică Mărginimii Sibiului, dar și unei părți din județele Alba și Hunedoara unde se numește „port de Săliște”. O piesă din îmbrăcămintea de sărbătoare a fetelor și a femeilor se și numește „sălișteană”.
Marele scandal de apărare a iei s-a încheiat cu victoria tristă a cucoanelor noastre. Bluza „balon” din colecția Vuitton, vîndută cu 5000 de euro, a fost retrasă din magazine și scoasă din colecție. Punerea „în valoare a meșteșugurilor românești” anunțată de ultrapavoazata Raluca Turcan (ministru al Culturii) s-a dus de unde a venit. Adică, în capul celui mai nepotrivit ministru al Culturii (în ultima vreme, un minister chinuit de impostori și oportuniști inculți).
Am văzut-o pe Raluca Turcan evoluînd de la condiția de asistentă (secretară) personală a lui Theodor Stolojan la cea de madamă prelucrată după toate tehnicile de beauty, de la buzele gonflate ale starletelor de pe la televiziuni pînă la pomeții întinși și năsucul mititel în vînt, toată accesorizată cu branduri și gata de defilare. Exact ca o dansatoare de cabaret gata de spectacol.
Nu-mi imaginam că poate pune la cale altceva decît o declarație politică. M-aș fi crucit de uimire dacă ar fi anunțat că pregătește să deschidă în toate marile capitale europene expoziții de ii românești, că lansează un concurs national cu premii pentru ii deosebite, că decernează premii în ii și obiecte tradiționale de îmbrăcăminte la diverse prezentări de modă și la concursuri de frumusețe, că organizează în sala de la Palais de Béhague (Ambasada României la Paris) o defilare cu ii românești de excepție etc.
De unde atîta imaginație?
Ca să își facă imagine, ea și-a pus căpșorul la bătaie izbutind să stopeze cea mai spectaculoasă confirmare a frumuseții iei românești (după tabloul lui H. Matisse).
Se îmbrăcau doamnele și fetele cu gust din lumea largă cu ii românești din portul de Săliște. Și ne bucuram.
Așa, au rămas la Muzeul Țăranului Român și în promisiunile țurcanei noastre de la Cultură.
Post scriptum:
Păstrez cu sfințenie în sertarele și dulapul casei ciupagul (ia), săliștenele și poalele albe ale mamei, alături de chimirul, cămașa cu ciocănele și pălăria tatei. Prezența ciupagului în colecția Casei Vuitton le-ar fi răzbunat portul și l-ar fi onorat”, scrie Nistorescu.
