„Către Mangalia, o femeie își face cruce și se roagă la Cel de Sus să oprească ploaia. A fost prăpădul-prăpădurilor. Torentele au spălat pămîntul și i-au cărat untul negru în mare. În Oltenia de sub munte, un bărbat se uită la cer, își face cruce și se roagă să plouă. Vitele mor de foame. Le ies oasele prin piele. Nici de tăiat nu-s bune. Put de foame. Nu le primește în abator că strică utilajele. Au boturile sîngerînde din căutarea frunzelor risipite prin spini. Frunzele porumbului scîrțăie fin în valurile aproape imperceptibile de aer încins. Un fel de plîns sec se prelinge peste porumbiștile uscate. Cocenii nu-s buni nici de tocat, nici de foc. Jos, la Dunăre, un guler lat de mîl uscat și crăpat se ține pe lîngă vad ca o șosea amenajată de-a lungul fluviului. Parcă-i bună de curse de cai sau de alergări pe distanțe lungi. Prin multe sate din Moldova, sosirea cisternei cu apă este evenimentul zilei. Bucuria vieții se împarte ca în deșert. A devenit mai prețioasă ca pe Valea Iordanului”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„E secetă, oameni buni, și adie vînt de sărăcie!
Pas de zi asta pe undeva. Te cred nebun. De șase ani, ploile sunt mai rare și mai scurte. De multe ori, abia umezesc pămîntul la suprafață. Îi răcoresc obrazul și gata. În adînc dai mereu de un beton galben și de un fel de cărămidă nearsă.
A venit iar vremea să-ți blestemi meseria de țăran. Muncești ca robul ca toamna să te găsească sărac și dator. De ani buni se întîmplă la fel.
Abia se mai aude cîte o știre despre secetă. Dar numai la emisiunile agrare. Ce treabă are divertismentul cu economia? Agricultura nu-i subiect de seară. Seara este divertisment, filme, fete frumoase, fotbal, vacanțe, hăhăială politică. Agricultura nu face audiență, n-are analiști și n-are vedete.
– Și ce dacă-i secetă? Mîncăm din Germania și din Franța!
O reacție prostească poate fi auzită prin țară. Ai zice că este sloganul ignoranței.
– De unde să dăm apă? S-o ceară la Dumnezeu!
De la ministrul Agriculturii cu scoarța cerebrală bîntuită și ea de seceta ideilor nu vin decît promisiuni. Găleți de vorbe care să astîmpere spaima de faliment a fermierilor. Două milioane și jumătate de hectare arată ca o vatră arsă. Aproapte jumătate din culturile de porumb și de floarea soarelui s-au dus, lăsînd în urmă o gaură de un miliard și jumătate de euro.
Funcționarii guvernului bat țara. Sunt însoțiți de autorități locale, de experți, de polițai, de martori. Numără hectarele calamitate. Fac măsurători și statistici pe seama nenorocirii. Se fac că luptă cu seceta.
– Stați cuminți! Acum se plătesc cei 335 lei/ha pentru seceta din primăvara anului 2022! O să vă dea ceva și acum!
Florin Barbu, ministrul Agriculturii, este un fel descurcăreț de la primăria Slatina.
Și el este un semn al secetei din guvern. Scoate o soluție de la butonieră:
„Amînăm ratele fermierilor până la 1 octombrie anul următor. Vom modifica creditul fermelor astfel încât pe creditul cu 1,95% dobândă iar roborul este achitat de către Ministerul Agriculturii să finanțeze ratele scadente pentru anul 2024-2025”.
Vin alegerile. Toți se tem de votul fermierilor și al țăranilor. De teama lor, bolborosesc soluții ca să cîștige timp.
„Aşa cum am stabilit, am elaborat mai multe acte normative prin care venim cu măsuri de sprijin pentru fermierii afectaţi de seceta severă din acest an. Toate aceste acte vor fi aduse spre adoptare în următoarele şedinţe de Guvern. În primul rând, am discutat cu mediul bancar şi cu ASF şi am găsit o formulă agreată privind prima măsură – un mecanism prin care punem la punct un sistem de asigurare la secetă a unei suprafeţe agricole de 7 milioane de hectare, reprezentând culturi de toamnă şi primăvară. Este nevoie de un astfel de mecanism pentru a-i ajuta pe fermierii noştri care se confruntă de la an la an cu secetă puternică. Prin acest mecanism, se va asigura o despăgubire de până la 3.000 de lei pe hectar, lucru care va duce, din discuţiile pe care le-am avut cu sistemul bancar, la deblocarea creditării fermierilor români”. ( Florin Barbu, şedinţa de Guvern, citat de Agerpres)
După alegeri, praful de pe tobă! Mai puțin, lor.
Agricultura n-are apă. Politicienii n-au minte. Încearcă să cîrpească situația cu niște bani. Un fel de mărunțiș care să acopere incapacitatea lor de a pune la cale redresarea irigațiilor.
Fie refacerea celor distruse, fie altele noi. Comisia Europeană vrea o femeie pentru postul de comisar. Nu contează cu ce se ocupă și la ce se pricepe!
O seceta cumplită bîntuie din politică și pînă-n agricultură!”, scrie Cornel Nistorescu.
