„Antena 3 cu pretenții de CNN pe Dîmbovița a continuat formatul de import american al emisiunii de dezbatere electorală. Nici că se putea să nu se românizeze și mai și. A fost ca o inundație de reproșuri și cîrteli, de acuze și dări în vileag cu lucruri cunoscute, de scos ochii și de băgat sub preș mai toate problemele importante ale țării noastre. În fapt, au lipsit de pe agendă mai toate temele importante care privesc România. Nimic despre deruta din Uniunea Europeană, despre poziția marginală a României în deciziile mari ale acesteia, nimic despre problemele de fond ale economiei, ale societății, ale justiției. Sau au trecut pe lîngă ele ca Inter Regio prin gara Chitila”, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.
„Toată seara s-a redus la tentative de faultare a adversarului socotit periculos. Atitudinea principală a fost de cîrteală electorală. Nimic mai mult. Nici măcar un inventar serios al eșecurilor și dificultăților. Ce să mai vorbim de proiecții pentru viitor. Pentru anii care urmează nu s-a conturat nimic, în sensul că nu prea avem la ce ne aștepta. Fie candidații nu au habar, fie se tem să se lanseze în planuri mărețe. Știu că n-au cu ce și cu cine. E drept că nici emisiunea nu era cadrul pentru asemenea susțineri. Din cele mai multe intervenții s-a subînțeles că n-au decît obiectivele ajungerii sau menținerii la putere și, eventual, interesele personale.
Ce s-a„ dezbătut” la Mihai Gîdea&Co? Casa lui Iohannis (cine a semnat, cine a redactat, cine a știut, cine a mințit, cine a ascuns), casa de la RAAPPS și afacerile premierului Ciolacu și ale nepotului, îndatorarea lui Nicolae Ciucă față de președintele în funcțiune (plus ipoteza numirii acestuia ca prim-ministru), contra-performanțele lui Ludovic Orban și Vasilică Cîțu, relațiile lui Mircea Geoană cu Vanghelie și Cristian Rizea, incompetența aproape comică a Elenei Valerica Lăsconi. La toate acestea s-au adăugat niște tentative chinuite de portretizare favorabilă a fiecărui candidat din partea tandemului de susținători, însoțiți de echipe consistente de aplaudaci și colegi de partid. Ziceai că se rostea cîte un laudatio pentru cine știe ce premiu școlar și reprezentanții fiecărei clase se întreceau în tămîieri și liste de merite.
Cît despre un program care să răspundă nevoilor publice care să-l individualizeze pe candidat, nici vorbă.
Cel mai vizibil lucru al serii a fost preocuparea lui Mihai Gîdea să-i iasă emisiunea. Adică să facă audiență. La urma urmelor, asta și-a și dorit. În plus, nici Mihai Gîdea nu poate mai mult. La urma urmei, și-a atins scopul. Emisiunea a fost cînd vie, cînd tensionată și zgomotoasă. Un fel de rățoială electorală, cu suprapuneri și dialoguri incoerente, replici peste replici, subiecte minore, atacuri la adversarul principal, strîmbe și înțepături de mahala departe de interesul public, strigături propagandistice și mîrîieli la adversari și, cel mai enervant, o scăldare continuă în nenumărate supoziții politice și electorale, un fel de dat în bobi și pe seama rezultatelor din săptămînile următoare. Exact ca la tavernă, ca pe băncuța din fața porții sau ca la o pauză de țigară pe trotuarul de lîngă intrarea în instituție.
Cam asta este lumea politică românească. Cu bășcălia și gîndirea de la Cancan, cu ironiile de port ale lui Mihai Tudose, cu trompetele cu voce metalică de la PNL, cu reprezentanții generației nemiloase și dornice de bani și putere și cu anonimii politicoși din jurul lui Mircea Geoană ce dezbatere poți face? Abia rezultă o ciornă pentru „Hoaștele și copii”, un joc cînd comic, cînd mai nervos de ”Să ne iubim românii și să ne apărăm țara și Europa!””, scrie Nistorescu.
