„Ar trebui să trag obloanele și să lipesc pe ele un anunț: „Închis! La revedere!”. Aș putea să mai adaug și un „Descurcați-o voi!”. Ar fi ca o recunoaștere a înfrîngerii, ca un anunț al retragerii. Poate fi și ca o predare de ștafetă. La urma urmei, vine rîndul vostru să arătați ce puteți. Noi n-am putut înfrînge strînsorile comunismului. Încercați să vedeți cum este să clintiți măcar o mustață din canoanele democrației la ordin. Să vedeti și voi cum este să nu fiți de acord sau să împingeți puțin sensul și limitele regulilor impuse, fie chiar de o democrație prost înțeleasă și aplicată cu nepăsare progresită, neomarxistă! O să vedeți cît de solide și de consolidate vă sunt drepturile și libertățile în care ați crezut și care au rămas valabile pînă cînd v-ați apropiat de menghinele de oțel ale celor care conduc. Abia în asemenea situații vă puteți măsura curajul. Şi luciditatea”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu, sub titlul „Un bileţel pentru fricoşi”.
„De ce nu am avut puterea și curajul să pornim împotriva comunismului? De ce nu vă revoltați pe seama abuzurilor comise în numele democrației? Vă temeți că sunteți urmăriți, ascultați, înregistrați, reținuți și că puteți fi puși la colț fără nici o probă? Așa au făcut și ceilalți. Asta ni s-a întîmplat și nouă. Simțeam uriașa putere a sistemului.
Nu cumva simțiți aproape la fel?
Geaba sunteți necruțători cu trecutul nostru, devreme ce sunteți atît de îngăduitori cu amăgirile voastre!
Intru în 77 de ani. Nu închid! Mănînc și scriu de pe o baricadă imaginară. Nu văd de ce aș mai repeta greșelile de acum patru-cinci decenii!
Post scriptum:
Şi nu vă amăgiți că mai este timp!”, scrie Nistorescu.
