„Şmecherul și descurcărețul au părăsit fabricile și buticurile și au poposit în construcții. Meseriașii pricepuți au plecat pe aiurea și locul lor a fost luat de amatori și băgători de seamă, de holoangări și cărăuși cu roaba. Au asistat la un tencuit și au ținut o găleată cu glet și, gata, sunt „profesioniști cu experiență europeană!”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„– Și eu am lucrat în străinătate. Șefu`, pun gresie, faianță, fac ferestre și băi, terase, ce vreți!
Au cîte o mașină nemțească la mîna a treia, poartă un tricou pe care scrie Gucci peste care au tras o bluză de trening și vorbesc cu țigara în colțul gurii cu un aer de proiectant în materie de zgîrie nori. De fapt nu știu mare brînză și nu pot termina nimic. Nu sesizează diferența dintre o linie curbă și una dreaptă, între termoizolație și hidroizolație, între adeziv și chit, între gresie și faianță, între tablă zincată și policarbonat. Sunt genul de oameni care nu roșesc nici dacă îi dai cu vopsea pentru clowni.
-Șefu, eu pun orice! Unde pun mîna, se cunoaște!
Dacă ai ghinionul să te încurci cu un așa recunoscut pierde-vară școlit în rateurile din imobiliare, te-ai ars. Te bagă în spital și te scoate dator vîndut. Dacă unul te amețește că-ți preia tot proiectul, te-ai nenorocit. Sigur acolo unde a prestat el este nevoie de o reparație, de o refacere, de o demolare, de alte lucrări în plus. Dacă ai senzația că aparatul reparat de el chiar funcționează, te vindeci cu timpul. Efectele apar după o săptămînă sau după un an, cînd nu-l mai găsești, cînd trebuie să strici și să refaci totul sau o mare parte. Și, cînd ai norocul să-l întîlnești sau să-ți răspundă la telefon ca să-i zici de defecte și să-l chemi să remedieze, devine important.
-Sefu, am programată altă lucrare!
Ca să fie sigur că nu lucrezi și cu altcineva îți cere totuși niște bani în avans.
-Am o problemă cu copilul. Da` vin sigur peste o săptămînă!
Te înduioșează și vrei să-l ajuți și să te asiguri că vine. Îi dai și pe urmă nu-ți mai răspunde la telefon. Mai are cel puțin trei, dacă nu șapte lucrări contractate. Îl caută și alții. Dacă ai ghinion, este căutat de poliție. Dacă pune mîna pe un avans mai important nu se mai întoarce. Dispare în Spania sau în Italia la plimbat cîini sau cărat gunoiul. Cînd revine după 10 ani, îngaimă niște explicații, este vesel, roșu în obraz și dezinvolt. Ba și încearcă să-ți bage pe gît niște materiale care i-au rămas de la „altă lucrare”. De fapt, le-a furat. Ce ia de la tine vinde la altul. Tot cu reducere. Tot ce încasează este fără bon. Se mulțumește cu un tras cu ochiul sau cu un mersi rostit în vîrful buzelor. Tot ce aduce este fără factură. Tot ce face este fără garanție. Dacă ceri socoteală, o ia la fugă și te ocolește. Zice că ești gabor sau lucrezi cu cei de la poliție.
Șmecher-meister-ul este frate cu prosto meister-ul. De fapt, este același om superficial, flecar, nepriceput și mincinos. Mișună peste tot pe șantierele noastre din ce în ce mai sărace în profesioniști.
După cum merg lucrurile, șmecher-meister și prosto- meister au avansat. Au trecut de la construcții la ziare și la televiziuni și acum încep să dea tonul în politică”, scrie Nistorescu.
