„Se spune că puterea ia adeseori mințile oamenilor. Te face din om ne-om și din copilaș un dictator. Nu este cazul lui Nicușor Dan, dar nici foarte departe-departe nu-i. Valul ispititor îi îneacă gîndurile. Rezultatul deosebit obținut pentru al doilea mandat pentru Primăria Capitalei i-o fi tulburat luciditatea de matematician și planurile de administrator angajat să ducă metropola României la un liman. Pe ascuns, succesul a retrezit în el iluziile carierei politice. Nicușor Dan s-a anunțat ca posibil candidat la președinția României”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Criza generată de „marea operă a CCR” (anularea alegerilor prezidențiale) a lăsat pe neașteptate un loc gol și ispititor care i-o fi făcut cu ochiul și cu coada. Fără pregătiri și fără negocieri, Nicușor Dan s-a autopropus. Fără aranjamente, fără alianțe, fără un program, a ieșit la bătaie. Visul i-a dat ghes, ignorînd putirința. Adevărul este că unui om care vorbește mai mult în gînd chiar n-are cine să-i explice că riscă mult, că n-are discurs, că vede orașul mai mult în amenzi, că pînă acum n-a dat semne că ar avea și o viziune, că transmite greu și scoate cuvintele ca oul de struț prin urechile acului.
Dacă ar fi să punem în dreptul lui un program, n-am găsi decît o înșiruire de priorități valabile și pentru un comandant de garnizoană.
”Sunt trei probleme mari pe care România le are și unde rolul președintelui e important. Corupția și funcționarea instituțiilor: există zone întregi capturate de grupurile de interese. Ele acționează în interesul găștii și nu în interes public. Va fi o luptă grea între cei care apără interesul public și cei care apără interesul de gașcă.
Va fi o luptă care va implica mecanisme administrative, necesitatea de coagulare politică și justiție”. (din discursul său de anunțare a candidaturii).
„Acestea sunt atributele esențiale pe care trebuie să le aibă președintele”, a mai afirmat el.
Dacă ar fi să ne luăm după principalele linii ale programului său „de luptă” exprimat cu acest prilej, atunci președintele României ar fi un fel de comisar, cel mult un ministru de interne sau un șef de DNA care să urmeze liniile Monicăi Macovei și ale Laurei Codruța Kovesi, secondat de cîțiva alde Portocală.
Explicațiile sale cum că lucrurile pe care le-ar putea face ca președinte al României sunt folositoare și Bucureștilor sunt demne de discursul unui începător într-ale politicii, nu de un spirit novator care vrea să îndrepte roata strîmbă și bălăbănită a mersului politic din această perioadă confuză.
De ce s-o fi grăbit Nicușor Dan? Se teme că pierde trenul? S-a săturat de primărie? Se crede alesul Domnului? L-o fi determinat Klaus Iohannis, cum l-a împins și pe Nicolae Ciucă? Confruntarea cu Daniel Băluță pentru respectarea legii în abordarea lucrărilor de consolidare a planșeului din Piața Unirii cîștigată de unul singur ne-a arătat un luptător cu vînă, nu un vanitos mărunt.
Nici prin minte nu ne trecea că personajul ar ascunde și trăsături de oportunist.
După începutul greu la Primăria Capitalei (personal, datorii, clanuri și afaceri gestionate din Voluntari etc), Nicușor Dan a izbutit multe încercări dintr-un plan de redresare a orașului scăpat din mînă. Poduri, intersecții, tramvaie, lucrări de termoficare, pregătirea unor documente esențiale pentru disciplina urbanistică în București și multe altele. Mi-am scos pălăria în fața isprăvilor sale. Dacă le-ar fi dus la bun sfîrșit, ar fi marcat istoria Bucureștilor. Ba avea în față și scările pentru urcat în Dealul Cotrocenilor.
Dacă lasă totul baltă, Nicușor Dan dezamăgește. Se arată prea mic pentru încrederea cîștigată. Dacă pierde la președinție, va fi doar un primar fără viitor indiferent cîte proiecte termină.
Din păcate, Nicușor Dan s-a grăbit să tragă într-o minge care nu era pentru el. Și a dat-o în bară.
Cine știe dacă o așa falsă ocazie se mai repetă!”, scrie Nistorescu.
