„O calificare în sferturi după meciul cu Olanda ar fi dus populația României într-o stare de delir. Am fi lăsat-o baltă și cu calendarul alegerilor, și cu Coldea, și cu numele viitorului președinte. Adevărul este că în zilele premergătoare acestui meci țara a fost cuprinsă de o stare de visare, de încredere, de așteptare cum n-a mai fost de multă vreme. Tuturor ni se părea că se poate, că nu ne temem de meciul cu Olanda, că am putea câștiga, că vine o nouă generație care ne răzbună și de care ne putem lega speranțele”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Dacă o asemenea stare ar putea fi pusă la cale și elaborată de stat, chiar ar trebui să le cerem aleșilor mai multe strădanii în această direcție. Preț de două-trei săptămîni, țara și populația parcă au arătat altfel. În diverse locuri, în parcuri, în piețe și pe terase au fost organizate fun zone, iar televiziunile au pompat un optimism cum n-au mai făcut-o cu nici un prilej. E drept, unii au exagerat prostește, alții s-au ridiculizat singuri socotind că trebuie să pună umerii gîndirii la apariția unei Românii de carnaval.
În același timp, îmi este aproape imposibil să spun că această campanie de entuziasm s-a născut de la sine și că n-a fost pregătită. Nu m-ar mira să fi existat oameni și instituții care să se fi implicat în declanșarea acestei stări de sărbătoare și de promovare a unei imagini românești. Chiar nu-mi imaginez cum așa, de la sine, la Koln, la Munchen sau la Frankfurt s-au putut încinge coruri și hore, marșuri și montaje cu zeci de mii de oameni, iar la București nu se mai pot organiza proteste cu cîteva sute de cetățeni nemulțumiți!
Poate că este un adevăr care îmi scapă. Speranța poate mobiliza mai abitir decît protestul? Fotbalul vrăjește mai tare ca politica? Naționala de fotbal stîrnește în noi sentimente de solidaritate cum nu izbutesc nici guvernul, nici președintele, nici parlamentul, nici cîntăreții celebri și nici actorii de mare talent?
Asta înseamnă că fotbalul românesc, așa cum este el, developează din adîncul nostru sentimente de patriotism cum n-o face nici o altă componentă a vieții publice.
Explozia de mîndrie prilejuită de meciurile din Germania ne arată că populația României duce cu ea din ce în ce mai puternice aspirații de regăsire identitară. Și că deține nebănuite resurse patriotice pe care politica nu știe să le scoată la iveală”, scrie Nistorescu.
