„Mai ieri-alaltăieri, am citit un pui de știre care n-a fost încă mediatizat intens. Cică liberalii se pregătesc să cadă la învoială cu partidul lui Fritz-Miruță-Oana Țoiu și Diana Buzoianu (tripletă de gureși găunoși cu șef german moto-pompat) și să candideze pe liste comune la următoarele alegeri, indiferent care și cînd ar fi acestea. Ar fi un alt semn că asemănarea lor îi adună. Nu degeaba zice poporul român „cine se aseamănă se adună”. Tupeu cît cuprinde, gură multă pe orice subiect, gașcă de descurcăreți care se pregătesc de unificare. Cam așa arată peisajul. În plus, liberalii au mirosit că vîrstnicii, pensionari sau nu, se depărtează de ei, că s-au lăsat de citit și de istoria României și că mai au o șansă doar dacă țin hangul cu modul de a fi al proletariatului digital”, scrie, Cornel Nistorescu, în cotidianulhd.ro.
„Adică „partidul Brătienilor”, speriat de neantul în care s-ar putea prăbuși, se pregătește de o legătură mai solidă cu USR-ul pritocit de Nicușor Dan și de nevasta lui pe vremea în care se săturaseră de oengism și de procesele cu imobiliarii. În același timp, prietenia cu progresiștii se încurcă în dorința acestora de a fi egali și de a pune un cocoș la Cotroceni. Vor și ei un președinte. Pe Nicușor Dan sau pe altcineva. Liberalii, așa afaceriști de modă nouă cum sunt, și-au dat seama că se pot scoate numai cu un Bolojan la Cotroceni. Au dus-o bine cu Traian Băsescu, cu Klaus Iohannis, cu interimatul. Musai le-ar plăcea să încerce iar. Totdeauna s-au lipit de cine le-a folosit. De obicei ei pornesc la luptă numai cînd au putere și spatele asigurat. Altfel cobra lor politică ezită. Să mai lupte sau nu cu mangusta? Sau sunt mai cîștigați dacă pică la învoială cu mangusta useristă și se îmbrățișează.
Așadar, după scurta și nefericita experiență a guvernării, după urmele adînci lăsate de Țoiu, Miriuță și Diana Buzoianu chiar și de bietul Drulă, cu toții ar fi interesați măcar de o veresie electorală. Se pîndesc la subconștient, dar se și pregătesc de luptă cu dușmanul lor de moarte, PSD-ul cel ghiftuit din privatizări, petreceri, botezuri. Ei știu că de unii singuri mai pot „lătra” doar din spatele gardului.
Ce se alege de PNL-ul Brătienilor, din ce în ce mai departe de orice trăsătură care ar include cuvîntul „național”? Locul seniorilor de după 1990, plecați deja la Domnul, a fost luat de junii care s-au grăbit să adopte modelul Patriciu și super-găinării sau comportamentul liberalilor de import. Adică de niște fomiști după afaceri super-profitabile. Exact ca al pediștilor lui Traian Băsescu, cu regula lor: „orice trebuie valorificat. La vot sau la teșcherea!”
Ce se petrece cu și în PNL? Se pun bazele unui front de dreapta? Se reformează partidul? Cu cine? Se îngroapă? Se revopsește sau se topește în USR-ism?
Sunt zile de zbatere în care se va decide dacă PNL-ul își mută centrul de la Oradea la Cluj și devine expresia faimosului grup de influență și tras de și pe sfori?
Cu psihologia lui Ilie Bolojan va continua modernizarea, cu importuri din societatea civilă direct la vîrf? Se va lăsa copleșit de vocea stinsă a Oanei Gheorghiu și de vrăjelile lui Dragoș Pîslaru? Va adăuga PNL-ul la corul său zgomotos pe Ghinea, Diana Buzoianu, Drulă, Oana Țoiu și nazalul de Miriuță?
Liberalismul PNL se preface în progresism veritabil sau revine la discursul de tip ardelean al lui Alin Tișe? Are PNL-ul puterea să reziste lîngă USR sau să îl absoarbă? Și cu ce folos? Cum va trece peste o altă sciziune? Cum va evolua gruparea dizidentă apărută la tentativa de susținere a unui guvern Veștea?
Mulți zic că turneul prin țară (făcut mai pe neve!) de Ilie Bolojan ar fi pentru a pune bazele unei viitoare campanii electorale pentru președinție. Se prea poate! Dar, pînă să înceapă un marș pentru Cotroceni, Ilie Bolojan trebuie să afle pe cine mai poate conta în partid. După felul în care liberalii din județe au răspuns la invitația de a participa la discuții, consultări și schimb de opinii cu actualul lor președinte, lucrurile nu sunt deloc clare. Ilie Bolojan ar putea să pornească în cursă doar pe jos sau cu tramvaiul 41.
PNL-ul de azi orbecăie printre propriile sale slăbiciuni și neînțelegeri. Aleargă, strigă, caută și încearcă, dar nu știe unde va ajunge!”, spune Nistorescu.
