„O înjurătură a ministrului Demeter Andras Istvan la adresa interesului național al României face valuri în social media și provoacă mai multe cruci peste pieptul cititorilor decît prostiile lui Gigi Becali sau Nicușor Dan. Demeter Andras Istvan nu mai este ministrul Culturii, pe un scaun pe care au stat mari somități ale culturii române și europene și pe care fotoliu de cinste l-a apucat nu pentru opera sa, ci de pe urma sprijinului politic al UDMR. De-a lungul anilor, postul de ministru al Culturii a mai fost repartizat UDMR. A fost socotit cel mai puțin important, asta și pentru că atît îi duce mintea pe politicienii de azi. Ministerul Culturii are și cele mai mici bugete, drept pentru care este lăsat mai la urmă și oarecum în compensație cu posturile grase de la Transporturi, Dezvoltare, Finanțe. De acolo se scot banii. De la cultură, nici măcar prestigiu! „Să dăm UDMR-ului și fotoliul de la Cultură!””, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.
„Cuminte, UDMR-ul l-a luat cînd l-a primit și și-a rezolvat interesele și obligațiile cu tot felul de personaje secundare.
Demeter Andras Istvan a călcat în groapă cînd se aștepta mai puțin, declanșînd acest scandal monstru, care a determinat gruparea care l-a propus să-i ceară demisia.
Adevărul este că asemenea enormități nu pot fi nici gîndite și nici spuse fără să-ți muști limba și fără să provoace un scandal pe măsură. De altfel, demiterea actorului Demeter Andras Istvan nu putea fi amînată, mai ales în contextul relațiilor româno-maghiare.
Afirmațiile sale sună grotesc, revoltător, enervant și provocator. Par o săritură prostească peste cal, deși arată mai degrabă a izbucnire verbală, făcută la nervi. Dincolo de impactul sonor este doar o înjurătură, după părerea mea mult mai puțin importantă decît multe alte concesii făcute UDMR-ului sau decît formulările grosolane și nedrepte, fără acoperire, făcute de la Budapesta.
În același timp, izbucnirea lui Demeter Andras Istvan trebuie citită într-un context. Actorii sunt oameni slobozi la gură, care vorbesc mult și ușor, unii bat cîmpii cu grație, alții, de dragul rîsului, sunt mari iubitori de bancuri politice sau porcoase. Mulți actori în afară de textul rolurilor și de bancurile dintre repetiții și de amintirile de la filmări nu pot spune mare lucru. Iar Demeter a scăpat această înjurătură într-o situație care merită luată în considerare. A povestit-o el cînd a fost chemat la Parchet:
„Zic: Doamna procuror, puteți să vă jucați cât vreți, dar dacă eu mă enervez, eu mă duc acum, că încă suntem în consiliul de administrație – toți ceilalți care am votat banii ăștia încă suntem în conducerea radioului -, mergem frumos, îi anunțăm pe ruși, vindem radioul cu 5 milioane (n.red., de euro), dumneavoastră nu mai aveți pretinsul prejudiciu, statul român va câștiga, va fi pe profit. Și îmi bag p(…)la în interesul național, pentru că eu sunt ungur! Deci dumneavoastră ar trebui să-mi dați o statuie, că am făcut ce voi n-ați fost în stare, și dumneavoastră mă fu(…)eți cu p(…)la îndoită aicea”.
Omul a recunoscut autenticitatea grosolăniei, spusă aproape protestatar într-un moment în care era acuzat fără rost de o procuroare după ce salvase radioul de limbă română de la Chișinău din mîna rușilor care l-ar fi cumpărat și ei.
„Nu neg că ea există (n.red., înregistrarea). Îmi aduc aminte, era despre dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: Radio România a achiziționat de pe bursa din Republica Moldova postul Radio Chișinău, inițial s-a achiziționat 50% din acțiuni, apoi s-a ajuns până la 99% și România a ajuns să dețină postul de radio, care a continuat să emită în limba română. Era o discuție despre abuzurile care au urmat… Noi (n.red., Consiliul de Administrație al Radio România) ne-am asumat această achiziție. Apoi, s-a deschis un dosar care a anchetat un posibil prejudiciu creat statului român și așa a venit vorba despre interesul național… Nu am ce să neg. Am spus procuroarei că dacă nu contează interesul național, pentru că interesul național era să nu cumpere Rusia și postul să continue să emită în limba română, atunci poate fi vândut Rusiei și România își recuperează bani”.
Cum ziceam, problemele României cu Budapesta și cu UDMR-ul sunt complicate, de durată și de neignorat. Am jucat prost, am cedat, am ignorat etc. Să ne răzbunăm pe un actor care, culmea, și-a făcut datoria mi se pare prea mult. Este un mod de a ascunde incapacitatea Ministerului de Externe și a Guvernului de a gestiona de ani buni acest dosar dificil.
Putem să ne răcorim pe seama înjurăturii grosolane a lui Demeter Andras Istvan, dar rățoiala publică nu depășește tehnicile tradiționale de a ascunde sub preș un dosar tratat amatoricește”, scrie Nistorescu.
