„Anularea anulării anulaților de popor! Cam așa ar putea fi denumit mai sintetic acest hazos blitzkrieg juridic de vineri. Mă refer nu la Hotărîrea de anulare a „fondului” de la Ploiești, ci la viteza cu care au fost încălcate toate practicile de procedură (foste sau valabile) din toate codurile de la Hammurabi încoace”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Statul de drept, zis și statul nostru cu ambiții democratice, a dat cu pixul mai repede și mai nepăsător decît măcelarii cu satîrul în spinarea porcului. S-a grăbit de parcă s-a temut că un șoricel dă să intre în calculatorul dintr-o centrală atomică și o aruncă în aer. Adevărul că întreg mecanismul de putere, înțelegerea tacită de forțe-instituții-partide devenită unitară în interes, adică PSD-PNL-UDMR-SRI-CCR-ICCJ, sprijinită masiv de televiziuni și mai bune și mai proaste, s-a mobilizat ca la alarma pe unitate și, în cîteva ore, în stil ceac-pac, a anulat Hotărîrea de la Ploiești. Ca și cum o altă republică, alta decît cea ca viața și opera lui Caragiale, s-ar fi putut naște ca să-i înlăture de la putere. În materie de rapiditate și de încropeală, anularea de vineri întrece chiar și procesul soților Ceaușescu.
Totul s-a produs la minut. Contestat, judecat, hotărît, redactat.
Definitiv!
Citez dintr-un organ de serviciu al democrației româno-europene de pe net:
„Admite recursurile declarate de recurenta-pîrâtă Curtea
Constituţională a României şi recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei nr. 135 din 24 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Casează în tot sentinţa recurată şi rejudecând: Admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti. Respinge cererile de suspendare, respectiv de anulare a Hotărârii Curţii Constituţionale a României nr. 32 din 6 decembrie 2024,
formulate de reclamanta Popescu Gheorghiţa, ca inadmisibile.
Definitivă.”
De presupus că „poștașii” au dat fuga la doamna Gheorghița P. să i-o lipească pe ușă înainte ca ea să se întoarcă de la tribunal, din sala de judecată în care judecătorul Alexandru Vasile a judecat și a redactat minuta și mai apoi Hotărîrea.
Și ce „enormități” a luat în considerare judecătorul Alexandru Vasile în motivarea Hotărîrii sale la acțiunea reclamantei Popescu Gheorghița?
„Susţine reclamanta că, în mod indirect şi ilegal, prin Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024, a cărei anulare o solicită, a fost încadrată, împreună cu toţi cetăţenii români cu drept de vot, în categoria prevăzută de art. 36 alin. (2) din Constituţia României, adică în categoria debililor sau alienaţilor mintal, pușilor sub interdicţie sau condamnaţilor la pierderea drepturilor electorale, prin hotărâre definitivă, fiind batjocoriţi, înjosiţi şi umiliţi, ca persoane care nu merită să-şi exercite dreptul de vot”. Aşadar, arată reclamanta că nu numai că i s-a restrâns, acesteia şi celorlalţi cetăţeni cu drept de vot, dreptul fundamental de a alege unul dintre cei doi candidaţi validaţi prin Hotărârea CCR nr. 31 din 2 decembrie 2024, prin hotărârea nelegală a CCR şi nu prin lege, dar practic acest drept s-a anulat definitiv pentru alegerile prezidenţiale”.
Ca să-și justifice Hotărîrea, judecătorul a preluat din argumentația reclamantei:
„Arată reclamanta că nu orice fraudă de acest gen poate conduce la anularea alegerilor, ci doar frauda masivă, de natură să modifice ordinea candidaţilor la al doilea tur de scrutin.
Corectitudinea procesului electoral din turul I a fost cercetată de Curtea Constituţională cu ocazia examinării unei contestaţii prin care s-a cerut anularea alegerilor din turul I. Astfel, prin Hotărârea nr. 30 din 2 decembrie 2024 privind cererea de anulare a alegerilor, formulată de domnul Cristian Vasile Terheş,
Curtea Constituţională a reţinut că nici Biroul Electoral Central şi nici celelalte birouri electorale nu au identificat elemente de natură să conducă la reţinerea existentei unor nereguli de natură a afecta rezultatul numeric al alegerilor şi că, în ce priveşte modul de desfăşurare a campaniei electorale în preziua votului sau în mediul online ori la votul exercitat de alegători care nu aveau dreptul să voteze pe liste suplimentare deoarece aveau domiciliul în aceeaşi unitate administrativ-teritorială în care se afla secţia de votare la care au votat, aceste aspecte nu au fost motivate de autorul cererii şi evident nici dovedite”.
Ce or fi astea? Adevăruri ușor de probat sau enormități formulate de o nemulțumită?
Judecător cu studii de drept și cu experiență, deși netrecut încă printr-un asemenea caz, autorul sentinței de la Curtea de Apel Ploiești, Alexandru Vasile, n-a putut să ignore argumentația reclamantei. Chiar a reprodus o mare parte din ea. Argumentele ei, aflate în văzul lumii, l-au ajutat la conceperea unei Hotărîri fără echivoc.
În finalul Hotărîrii sale el a și conchis:
„Admite acţiunea în anulare formulată de reclamanta POPESCU GHEORGHIŢA, cu domiciliul (…..) în contradictoriu cu pârâta CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în Bucureşti, Calea 13 Septembrie, nr. 2, Palatul Parlamentului, Intrarea B1, sector 5. Anulează Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32 din 6 decembrie 2024. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată
către reclamantă în cuantum de 70 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunţare. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Ploieşti”.
Oameni buni! N-ați înțeles?
„Curtea Constituțională a României, în calitate de garant al supremației Constituției, a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate în data de 24 aprilie 2025 de Curtea de Apel Ploiești, Secția de contencios administrativ și fiscal”.
Cererile formulate de Gheorghița Popescu au fost „respinse ca inadmisibile. Definitivă”.
Clar?
Nu care cumva să vă pună Dracu să vă faceți iluzii și să mai ieșiți pe străzi!
Ca în prima Republică de la Ploieşti, cît ai zice pește, s-a și rezolvat. Exact ca într-o sală de seminar a mega-facultății de drept din Mizil, unde studenții s-au prefăcut că repetă o comedie politică și au terminat în grabă, să o poată șterge cu asistentul la o bere. Nu care cumva să-i vadă și să-i prindă profesorul!
Altfel, nu, nu se poate!
Post scriptum:
Cine cîrîie și cere explicații, cine contestă sau rîde cu gura pînă la urcechi este trecut pe lista lui Cătălin Predoiu și trebuie să se aștepte nu la o invitație de înscriere în PNL, ci la berbecul jandarmilor trîntit pe la șase dimineața în ușa casei sale și la întrebări de genul
– Ce-ți trebuie, măă?”, scrie Nistorescu.
