„Blocarea lui Ovidiu Vanghelie la Cotroceni a încins relația președintelui Nicușor Dan cu lumea presei. A transformat-o în subiect național, poate și internațional (dacă „bursierii” izbutesc să îl împingă și-n ziarele mari din Vest). Adevărul este că președintele României face nenumărate greșeli și gafe și este din ce în ce mai contestat, inclusiv de susținători. Pentru internauți este subiect de bășcălie și un fel de ciuca bătăilor. Și jurnaliștii, concurând audiența influencerilor, au fost tentați să sară calul. Și au făcut-o de nenumărate ori, concurând tiktokeri și cetățenii cu înclinații de chibiț politic”, scrie, în cotidianulhd.ro, Cornel Nistorescu.
„Din păcate, diferența între presă, adică între jurnalistica profesională și postarea internautului amator s-a diminuat până spre uniformizare. De cele mai multe ori, în cazul României, vocile și tonul sunt aproape identice. Presa nu mai are nici reguli, nici cutume. Internauții se cred jurnaliști, iar aceștia iau mereu tonul de TikTok și de postaci. Și unii, și alții aștern o părere în câteva rânduri pe un site, pe un blog sau într-o înregistrare video pe un subiect de interes public sau au boala părerilor. Se cred la fel de liberi, la fel de competenți, la fel de îndreptățiți. Cetățeanul când se exprimă pe internet se simte mai liber decât jurnalistul încorsetat de redacție și de reguli. Iar jurnalistul de azi tinde să înțeleagă libertatea după nivelul culturii sale și după ceea ce vede pe TikTok. Unii chiar nu își mai dau seama când sunt jurnaliști și când sunt postaci și tiktokeri. Când se supun normelor profesionale (atâtea câte mai sunt) și când scriu cu tonul oierilor aflați în Piața Victoriei la protestele împotriva guvernului.
De partea cealaltă, luat zi și noapte în tărbacă, bălăcărit și terfelit, caricaturizat și ridiculizat, Nicușor Dan caută o ieșire din acest clenci permanent. Zâmbește a gust de lămâie, dar nu mai suportă. Din păcate, el nu poate depăși nivelul echipei sale aduse de la Primăria Capitalei. Iar aceasta se zbate la nivel ONG-ului care a lăsat urme adânci și în conducătorul ei. Adică în comportamentul președintelui. Prea ies în evidență inadecvarea, amatorismul, figurația, crisparea, înțelegerea cu iz local a responsabilității.
Exasperat de ce tratament are parte, Nicușor Dan a luat în brațe încercările Comisiei Europene de a reglementa exprimarea pe internet. O tot pomenește în diferite forme și inițiative. Și Ursula von der Leyen și cei din preajma ei de la Comisia Europeană suferă de aceeași boală ca și Nicușor Dan. Nu mai suportă contestările din ce în ce mai frecvente și mai intense, atât în spațiul virtual, cât și în stradă.
Unul dintre craii cu ton de căprar mânios, Dan Tăpălagă, se mira la o dezbatere sponsorizată (tot de Bruxelles), cum de aceia care au contestat proiectul european și care au „băgat rahat în ventilator” n-au fost interziși. Tele-promotorii libertății de exprimare i-ar interzice cu plăcere pe cei care nu le cântă în strună și se dau la critici aspre. Atitudinea aceasta face valuri în mintea multora și se aude din ce în ce mai des și în România.
Preocuparea pentru reglementarea net-ului a fost întâi promovată de ONG-uri. De fapt, acestea au fost trimise „la înaintare” pentru a frăgezi subiectul. Reglementarea net-ului lansată de la Bruxelles a devenit un subiect repetat pe Digi TV, precum și la unii dintre „amplificatorii” puterii, unii cu boxe mici, dar cu plămâni agitați, în vreme ce vajnicii susținători ai ONG-istului ajuns președinte, dezamăgiți nevoie mare, sunt mai agresivi și mai violenți în exprimare decât politicienii din opoziție.
Blocarea lui O. Vanghelie la Cotroceni poartă amprenta aceluiași amatorism. Arată mai degrabă ca o operațiune pe cont propriu a exasperatului Nicușor Dan, hotărât să tragă și el într-un „iepure”. Accesul „din milă” al lui O. Vanghelie la conferința de presă spune totul despre coerența întregii echipe de la Palat. Cu președinte cu tot, bineînțeles. Reacția lui a căzut prost, mai penibil decât răzbunarea unui preot pe un enoriaș cu ochii pe preoteasă, în timpul unei slujbe de Înviere.
Să ne înțelegem, oricât am ține cu libertatea de exprimare. Nu poți șterge pe jos cu un om și apoi să te duci să-l iei la întrebări în numele acestei libertăți pentru că te protejează profesia. Să jignești grosolan și să te aperi cu libertatea de exprimare ține mai degrabă de ieșirea în bălării, cu postarea pe TikTok. Și tinde să fie prea mult.
Din păcate, incidentul este și expresia unei tendințe. De multă vreme ziaristul român, mai ales cel de televiziune (cu moderatori cu tot), s-a transformat într-un fel de procuror arțăgos, într-un „mare specialist” gata să dea lecții și ministrului, și judecătorului, și omului de afaceri, și președintelui SUA, și cercetătorului, și șefului de partid. Unii dintre ei chiar se miră cum de nu le sunt aplicate ideile și judecățile, cum de își permit unii să nu fie de acord. Cătălina Porumbel și Anca Alexandrescu dau în tremurici când un invitat nu le ține hangul și nu este de acord cu ele. Ai zice că ele dețin puterea și interlocutorii trebuie să le îndeplinească ordinele și dorințele.
Apărați de dictonul că presa este a patra putere în stat, unii au început să se poarte de parcă ei ar conduce.
Și pentru că presa este socotită „câinele de pază” al societății, unii chiar au început să latre. Ceea ce îi coboară mult sub condiția profesiei de jurnalist”, spune Nistorescu.
