„Suntem deja în campanie electorală, cu partidele de la guvernare făcute praf din punct de vedere al încrederii și susținerii politice, publice, fără lideri și soluții numai bune de învins net în alegeri. Valul suveranist crește în mod vertiginos în Europa, dar parcă în România e mai mare decât în alte părți. Pe unde merg și discut cu oamenii, prieteni goldiști, toți își doresc o schimbare radicală în abordarea politicienilor români, văzuți doar ca niște servitori ai unor șefi străini mai mult sau deloc identificați”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„Pe scurt, s-au creat cumva, aliniindu-se astrele, condițiile necesare ca forțele politice suveraniste să preia puterea, să beneficieze astfel de valul popular favorabil lor, să se prezinte în alegeri cu determinare și programe politice radicale și clare care să-i convingă și să-i împingă pe oameni să voteze. În loc de asta, ce avem noi aici? Păi avem o puzderie de vreo 30 de partidulețe conduse de către ageamii și impostori, care, în loc să se organizeze și să lupte, fac diverse jocuri de culise în beneficiul partidelor de la guvernare sau în beneficiul șefilor adevărați din umbră. De fapt nu e nicio mirare. Așa se întâmplă în orice stat eșuat, mai ales într-unul care este și de sorginte securistă, așa cum a ajuns să fie statul român.
Mă opresc doar la scena penibilă a senzaționalului care este ținută de către cuplul Șoșocilor. Nu mai poți deschide televizorul, fraților, fără să auzi grozăvii grețoase din viața lor, îmi pare rău că trebuie să spun, una de tip mizer. Ei bine, beneficiarul acestei hore pestrițe de tip suveranist este AUR-ul. În mod evident, în ultimul an cel puțin acest partid a evoluat ascendent, a fost bine sprijinit, inclusiv de către mine sau alții sau de către voi care ascultați sau citiți aceste rânduri, fiecare cu forțele lui, și în acest fel s-a consolidat bine AUR, sub conducerea lui George Simion, iar această treabă a fost valabilă până zilele trecute. Zilele trecute, în urma anunțului public al lui George Simion care-mi solicita să candidez ca independent susținut de AUR la Primăria Generală, a început o sarabandă de evenimente, de injurii, de disperări, cum, de altfel, eu mă așteptam să se întâmple. Singurul lucru la care nu m-am așteptat este ca George Simion să nu poată să-și țină în frâu conducerea partidului. Și așa a apărut Marius Lulea ăsta, pe care pe vremuri, înainte să-l cunosc, l-am categorisit ca fiind securist și mă tem că rămâne valabilă prima caracterizare, cea pe care am făcut-o de la distanță, deși m-am întâlnit cu el de câteva ori apoi și s-a prezentat ca un om de treabă, un om harnic, un om cu ceva expertiză, după cum l-ați văzut la televizor, după Lulea, care a contestat nu doar decizia mea și a lui Simion de a ne înțelege pentru o candidatură, el a contestat și orice potențial al meu de persoană care poate să facă ceva pentru AUR și în mod concomitent, desigur, prin jigniri publice, în mod securistic, așa cum se face, a considerat că voi renunța și ei nu vor mai avea dureri de cap; pe lângă asta, a venit și o replică a lui Claudiu Târziu, despre care se spune că ar fi manipulat de către eternul Hrebenciuc, că sunt amândoi din Bacău (Târziu zice că nu e așa, alții zic că e așa, sunt unii împotriva altora), tot cu jigniri indirecte la adresa mea și făcea pe prostul apoi că nu înțelegea despre ce este vorba, dar peste toate aceste bâlbe s-a așezat: o listă nu rea, mai bună ca a altora, dar destul de subțire de candidați la europarlamentare, fără niște personalități, cum am dat exemplul lui Cristi Diaconescu, care putea să fie acolo, că e liber și are o expertiză foarte bună, apoi lipsa de candidați la locale, apoi o campanie stradală inexistentă, în fine multă nervozitate, harababură, finalizată ieri cu refuzul meu de a candida, pentru că Simion nu vrea să intre în luptă deocamdată. E limpede că la AUR se întâmplă treburi subterane, care au fost stârnite să iasă la suprafață de acest pericol al reintrării mele în viața publică, că ei consideră pericol că eu vin să le elevez discursul și mesajul, că ei ar fi trebuit probabil să stea într-o găoace, poate au primit și sarcină să stea în acea găoace. Cert este, prieteni, că la AUR sunt probleme și dacă n-au grijă, s-ar putea s-o ia în jos foarte rapid.
Per ansamblu, însă, avem un potențial electoral de peste 50% pentru suveraniști, potențial pe care acum pare că n-are cine să-l culeagă decât probabil într-o proporție de maximum jumătate, 25%; nu văd posibilitatea mai mare în acest moment pentru toate aceste partide suveraniste. Iar dacă treburile rămân așa, acest potențial nu doar că nu va fi cules, dar foarte mulți nu vor mai merge la vot, vor fi dezamăgiți și s-ar putea să facă acest lucru pe toată durata lui 2024, adică să nu meargă nici la prezidențiale, și nici la parlamentare, spre bucuria civică a celor din PSD și PNL, cu Iohannis al lor în frunte. Dar mai am o întrebare de final, plus un comentariu al unui prieten de azi dimineață. Întrebarea retorică este așa: Și de ce ar merge românii să-i voteze pe suveraniști, dacă liderii politici se comportă în mod similar cu marionetele pesedisto-liberale USR-iste. Iar comentariul care mi-a venit de la un prieten, apropo de abordarea pe care am avut-o legat de liderii AUR, gen Lulea, Claudiu Târziu sau alții, a fost așa: „Câtă dreptate ai Cozmin. Când faci o afacere dintr-un crez politic, toate lucrurile bune se compromit total”. Asta să fie concluzia de astăzi”, scrie Guşă.
