„Ilie Bolojan a dispărut de la vârful PNL înainte de alegerile din 2019, deci acum mai mult de 5 ani. Atunci era prim-vicepreședinte al partidului, dar, nemulțumit de modul samavolnic, într-adevăr, în care Iohannis trata partidul, a preferat să se retragă la Oradea. Ulterior, în 2020, a câștigat președinția Consiliului Județean Bihor, unde de asemenea a făcut o treabă la fel de bună ca la primăria Oradea, dar apoi a refuzat orice chemare a colegilor săi de a se mai implica la vârful PNL, de bună seamă că tot pe motiv de Iohannis. Acum, stând și gândindu-ne retrospectiv, dacă ar fi dorit să salveze partidul sau să-și impună autoritatea la vârful acestuia, putea, spre exemplu, Bolojan ca, anul trecut sau la începutul acestui an, să înceapă o ofensivă politică publică sau, de ce nu, să-l contracandideze pe Ciucă, omul lui Iohannis, în competiția internă pentru stabilirea candidatului la prezidențiale. Eu cred că ar fi câștigat votul colegilor de partid, iar azi PNL nu s-ar fi tânguit, așa cum se întâmplă, că are un candidat atât de slab. În plus, în aceste zile poate că am fi auzit despre o finală clară de tip Ciolacu-Bolojan, ba chiar cu șanse destule pentru bihorean de a și câștiga fotoliul de la Cotroceni”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„Ei bine, Bolojan, ca un autentic om de Sistem, s-a tot dus pe burtă, până în urmă cu o lună, când devenise deja clar că Ciucă nu are șanse la turul doi prezidențial, apoi a acceptat să fie adus cu arcanul la București, după cum v-am explicat săptămâna trecută, ca să-și aducă contribuția la… eșecul final, pentru că e limpede că asta se va întâmpla cu Iohannis și liberalii. Dar, dacă chiar voia să ajute, chiar și în urmă cu o lună, Bolojan ar fi preluat, spre exemplu, coordonarea campaniei lui Ciucă sau ar fi acceptat să apară public zilnic și să convingă românii că Ciucă e cea mai bună soluție. În loc de așa ceva, Ilie al nostru a luat un rol de tip Hrebenciuc, adică de aranjor, și a propus public deunăzi o iluzorie unificare a dreptei, printr-un apel amatoristic către Ciucă, Lasconi și Geoană să se retragă din cursă, eventual doi dintre ei, ca să îl susțină pe al treilea, dar n-a zis cine și nici prin ce procedură politică să se întâmple acest lucru. Alianțe parlamentare nu mai poți face, că listele s-au depus demult, sondajele relevante de nouă dinamică electorală, în urma retragerilor, nu mai sunt la dispoziție, pentru că nu s-au făcut, deci n-ai cum să judeci cine în favoarea cui să se retragă, deci „marele” Ilie Bolojan a produs o mărgică mică și inutilă, devenind, mai degrabă, brusc un tip cu statut de „încurcă-lume”.
Ce ar mai fi putut și trebuit să facă, totuși, un politician puternic și responsabil, în urmă cu o lună? Simplu: putea să negocieze discret și eficient cu Geoană și Lasconi retragerea acestora și, numai după ce ar fi obținut-o, să vină în fața PNL și a țării, la televiziuni sau radiouri, și să-și anunțe victoria de etapă, apoi să se arunce cu forță în ultimele zile de campanie „hai cu toții să sprijinim ostașul!”. Sau, invers, să-l convingă pe ostașul Ciucă să se retragă și abia apoi, cu această decizie în buzunar, să negocieze sprijinul pentru unul dintre ceilalți doi, Lasconi sau Geoană, și astfel să reușească să proiecteze un candidat cu șanse reale de tur 2. Or Bolojan, pe care știți că eu îl consider un securică, n-a făcut nimic din toate astea, iar, aseară, pe la adunarea liberalilor de la un restaurant din Herăstrău, el și oamenii lui se chinuiau de zor să-l convingă, totuși, pe Ciucă să se retragă, iar bineînțeles că acesta a refuzat din nou, de conivență, desigur, cu Iohannis.
Trebuie să înțelegeți ceva: prin apelul public al lui Bolojan pentru retragerea din cursă a unuia sau a doi dintre cei trei vizați, el a reușit în mod indubitabil să submineze și mai mult șansele lui Ciucă, pentru că asta a înțeles publicul și colegii de partid, că al lor candidat, ostașul, nu e în stare să ajungă singur în turul doi, dar a mai reușit, astfel, să dea apă la moară mai ales candidaturii lui Lasconi, care, după retragerea lui LuCOVID în favoarea sa, apare clar că e sprijinită chiar de către rezerviștii Statului Paralel, grupați în jurul lui Coldea. Da, da! De aia zic babele de la țară „ferească Dumnezeu!” și scuipă în sân la ideea că ar avea șanse Lasconi să ajungă președintele României (Păi Maia Sandu, fraților, la cât e ea de tută, e parfum pe lângă Lasconi. Zelenski, cât se râde de el, de actorașul ăsta care cânta cu penisul la pian, e parfum pe lângă Lasconi. Abia atunci România ar ajunge la fundul sacului). Revin și spun că eu, cunoscând bine și precis influența pe care Coldea, zis Generalul Negru, o are și asupra lui Bolojan, mie îmi apare clar că bihoreanul a executat doar o misiune, încă una în șirul misiunilor sale, una din nou în beneficiul unor adversari ai lui Iohannis, care au fost și foști parteneri și beneficiari ai puterii alături de Iohannis, că așa e în SECURISTAN. Poate că Bolojan va avea beneficii în urma jocului său; ar putea, de ce nu, ajunge și premier din decembrie, mai ales dacă cel ce va câștiga alegerile consideră că fostul primar de Oradea a făcut ceva util în sprijinul lui. Sau poate că Bolojan doar a vrut să se răzbune pe Iohannis printr-o lovitură finală și nici pentru asta nu-i de condamnat; dimpotrivă, poate primi și aplauze de la mulți români. E clar, însă, că pentru colegii săi liberali a jucat momentan doar ca un „încurcă-lume”, și ar putea fi, totuși, iertat ulterior, doar dacă reușește cumva să-i readucă la guvernare după alegeri. Dar asta este ceva pur ipotetic, în acest moment, în ciuda declarațiilor lui Marcel Ciolacu, și depinde în mare măsură, atenție, de factorul Hunor Kelemen-UDMR. Ăsta este, însă, un alt subiect, pe care îl dedic unei analize viitoare”, scrie Cozmin Guşă.
