„Azi, prieteni goldiști, ne sărbătorim drapelul nostru tricolor, cu o coincidență fericită oferită de meciul naționalei de fotbal de la Campionatul European, meciul cu Slovacia, o țară condusă, din fericire pentru ei, de către un premier suveranist pe bune, un patriot adevărat. Nu fac aici istoria felului prin care am căpătat acest frumos simbol național roșu, galben, albastru, ce frumos e steagul nostru, deoarece o să găsiți azi peste tot aceste detalii ce vă provoacă emoții și amintiri de toate felurile. Noi sărbătorim ca țară oficial această zi din 1998”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă, candidat independent la prezidenţiale.
„Românii gospodari, dar mai ales diasporenii noștri dragi, își arborează cu mândrie drapelul în fiecare zi de 26 iunie, iar cei mai creștini dintre noi, cum am văzut eu azi dimineață chiar în frumoasa mea comună Cornu, se și închină în fața drapelului cu semnul crucii ortodoxe. Am văzut doi consăteni de aici de la mine, iar pe lângă ei am văzut o măicuță, pentru că și la mănăstire s-a arborat tricolorul. A fost foarte tonic pentru mine să o văd pe această măicuță de dimineață cum își face cruce în fața tricolorului.
Revin și spun că nu vreau să răsucesc cuțitul în rănile celor mai patrioți dintre noi, dar azi, de ziua tricolorului nostru, vreau să vă reamintesc că noi de fapt ne-am pierdut demult demnitatea națională, am devenit o biată colonie, iar orice sărbătoriri sub flamura drapelului nostru au devenit pline de simbolism fals, încărcate de tristețe, ba chiar și de lacrimi pentru cei mai sensibili dintre noi. Poate nu o să fiți de acord, dar eu unul chiar nu mă mai pot bucura la sărbătorile noastre naționale, deși am fost educat astfel din familie și școală. Ce să mă mai bucure? Că ni s-au furat resursele, că suntem tratați ca sclavi la noi acasă, că avem plecați în bejenie 7-8-9 milioane de românași ai noștri tot în căutare de demnitate și prosperitate, că sistemul de educație din țară e praf și avem perspectiva unor viitoare generații de analfabeți, că cel medical a ajuns ceva de speriat și ne e frică că ne vom îmbolnăvi mai rău atunci când mergem în spitalele de stat, în fine, că sportul chiar a fost distrus prin subfinanțare și hoție organizată (mai apar campioni doar prin noroc și grija părinților). Lista dezamăgirilor mele și ale noastre poate să fie foarte lungă și stă și mocnește această listă la umbra tricolorului nostru, batjocorit în serie în ultimele trei decenii. Desigur că sărbătoresc și eu alături de voi și azi și la toate sărbătorile naționale cu semnificație, dar de bucurat, prieteni goldiști, eu nu mă mai bucur demult.
Vestea bună, însă, este că eu, Cozmin Gușă, și nu știu cât de mulți alții n-am renunțat la luptă. Mai vreau să luptăm pentru o viață mai bună și demnitate, dar să fiți convinși că șansele au devenit mici, iar victoria depinde de multe, multe elemente. Un element, însă, este de bază, anume că trebuie să ne reamintim mereu că suntem români, oameni și nu animale, așa cum ne lăsăm prea ușor ca să fim tratați, că părinților, bunicilor, străbunicilor noștri le-ar fi mare rușine cu noi de-ar putea afla despre felul în care astăzi ne lăsăm batjocoriți și umiliți. Închei așa, dar fiind zi de mare meci al echipei naționale de fotbal să profităm și să ne răcorim și încurajăm reciproc chiar cu îndemnul ce ne emoționează încă: HAI ROMÂNIA!”, scrie Guşă.
