„Proiectul unirii RO cu MD generează acțiuni radicale de intelligence și lupte fratricide la nivelul Ortodoxiei. Ce urmează după dărâmarea Mitropolitului (homosexual) Petru al Basarabiei?! Prieteni goldiști, era clar și am și anunțat, în avans, că demararea, în mod samavolnic și ilegitim, a proiectului de unire a României cu Moldova, de către anti-unionista Maia Sandu, va genera cutremure la multe niveluri, ca orice smuceală geopolitică, care nu a fost negociată în mod judicios. Această unire, pe care mulți dintre noi ne-o dorim, este posibilă doar dacă, în mod inițial, axa Washington-Moscova va conveni pentru această înfăptuire, deoarece înțelegerile recente Putin-Trump guvernează deciziile la Marea Neagră, după cum am demonstrat, de nu știu câte ori, în ultimul an. Abia după decizia axei Washington-Moscova, țările implicate, România și Moldova, autodenumite „țări-surori”, vor putea purcede la procedurile implicate de procesul de unire. Istoria ne-a arătat cum se realizează acest gen de procedură, chiar în cazul reunificării Germaniei, în 1989, atunci când mai întâi Bush, tatăl, președintele SUA, și Mihail Gorbaciov, președintele URSS, s-au pus de acord, iar, abia apoi, cancelarul Germaniei, Helmut Kohl, împotriva voinței lui Mitterrand și Margaret Thatcher, adică a Franței și a Marii Britanii, Kohl a reușit mișcarea geopolitică ce l-a așezat într-un fotoliu de onoare al istoriei”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„Revin la proiectul „România + Moldova = România”, ce a generat primul dintre cutremurele despre care vorbeam. Unde anume? La nivelul ortodoxiei. Rezumatul știrii pe care o analizez astăzi îl avem chiar de la TVR, atenție, singura televiziune ce a prezentat faptele chiar așa cum sunt.
E ceva groaznic, prieteni. Am văzut și toate filmele ce-l incriminau pe Onilă, pe care serviciile secrete l-au protejat, și politicienii, cât puteau ei. Am văzut, în schimb, și filmul, publicat inițial de către Liviu Alexa, în care este prezentat acest interlop al Basarabiei, ale cărui năravuri se cunoșteau, după cum spune știrea de la TVR. E ceva îngrozitor! E mult mai mult decât vă puteți imagina în cele mai negre visuri ale voastre despre ierarhii ortodocși.
Ce știm, așadar, în urma acestui scandal? Ce știm cu siguranță? Că la vârful BOR se practică și se tolerează homosexualitatea. Se știe că mitropolitul Petru al Basarabiei era documentat de decenii cu asemenea apucături pidosnice. Mai știm că Sfântul Sinod nu a reușit, nu a putut (dacă o fi încercat) să rezolve această problemă a pidosniciei (în particular cea a mitropolitului Petru, dar în general cea de la vârful Bisericii Române) și n-a reușit să rezolve nici măcar în urma condamnării de răsunet a episcopului Onilă, de Vaslui, care acum e la pușcărie. Și repet: filmările în cazul acestui episcop depravat, decerebrat, sunt groaznice.
Revin la Mitropolia Basarabiei, din subordinea Bisericii Ortodoxe Române, unde, în urmă cu un an, a fost parașutat ca episcop-vicar, adjunct, deci al mitropolitului Petru, Preasfințitul Nectarie, care venea de la Putna, un înalt prelat bine cunoscut în cercurile de putere de la București, fiind duhovnicul multor mărimi de la vârful statului român. L-am pomenit pe Nectarie, pentru că nu știu dacă și-a propus cineva de la vârful BOR ca astfel să se rezolve problemele sau de la vârful serviciilor secrete din România, dar e limpede că, dacă și-au propus, n-au reușit nimic. Ce mai este clar? Și vreau să înțelegeți că, odată cu anclanșarea și mediatizarea acestui scandal, a devenit vizibilă și o bătălie de intelligence, o bătălie de servicii secrete. Apariția filmării infamante și grețoase, cu perversiunile sexuale ale mitropolitului Petru cu un alt bărbat, preluarea acesteia în știri de către TVR, multe alte detalii, ne arată că cineva a apăsat pe un buton pentru eliminarea mitropolitului Petru acum, eliminare care oricum trebuia făcută demult. Vorbeam despre servicii secrete; ei bine, ieri, au intrat în joc și serviciile secrete de la Chișinău, după cele românești, care, moldoveni, fără nicio dovadă, l-au implicat în bâlciul rușinos și pe episcopul Veniamin, sugerând, în publicația Timpul.md, că acesta, episcopul Veniamin, ar fi fost partenerul sexual al mitropolitului, lucru neadevărat. Moldovenii securiști știau, însă, că e vorba despre altcineva, în calitate de partener de pidosnicii, ca să zic așa: un fost student și șofer al mitropolitului Petru. Eu i-am aflat numele, dar îi dau doar inițialele, care sunt „I. P.”.
Referitor la episcopul Veniamin, care păstorește zona Bălțiului, el a ajuns în Moldova din poziția de consilier administrativ al Patriarhului Daniel și, din toate cercetările mele (și credeți-mă, sunt bine informat) am aflat că, în ciuda maculării sale de către cei de la Timpul.md, el a fost un ierarh vrednic și a făcut treabă bună pentru BOR. Ei bine, poate că tocmai acesta este motivul pentru care moldovenii l-au implicat pe episcopul Veniamin: anume ca, odată cu asta, să arunce întreg scandalul doar în brațele Preafericitului Daniel și să devină, astfel, dificilă o nouă alegere a păstorului ortodocșilor români din Moldova, care, deocamdată, așa cum ați aflat, au rămas în grija Înaltpreasfințitului Teofan de la Iași, Mitropolitul Moldovei.
Ca să vedeți, însă, cât de mare e scandalul, bănuielile care s-au amorsat merg inclusiv către nou-venitul Nectarie. De altfel, circul este complet în interiorul ortodoxiei noastre. Țineți minte, prieteni (și o să continuăm această dezbatere) că Moldova a devenit, astfel, terenul de confruntare occidentalo-rusească, iar zona ortodoxiei este cel mai vânat teren de către combatanții români, moldoveni, ruși, dar și ucraineni, pentru că toate serviciile secrete sunt acum în confruntare acolo, pentru că este și cel mai eficient, cel mai rodnic pentru controlul acestui proiect de unire între România și Moldova. Cunosc multe, dacă nu chiar toate detaliile acestui scandal; sunt groaznice, nu doresc să le expun public. Anunț însă că pasivitatea sau lăsarea la liber a acestui scandal geopolitic, pe lângă faptul că este și de tip civilizațional și religios, de către statul român, poate genera, în scurt timp, niște explozii și frământări pe care, vă asigur, vă este imposibil, astăzi, să le imaginați. Nu, nu mai este deloc doar treaba ortodoxiei, care ne-a obișnuit, din păcate, cu politica struțului.
- Guvernul Eugen Tomac este guvernul meu 2.0. Cum și-au pierdut partidele politice dreptul, obligația de a guverna țara?
Am fost obișnuit, în ultima săptămână, aproape în fiecare zi, ca numele lui Eugen Tomac să fie invocat pe post de viitor premier, într-un mod pe care l-am comentat de mai multe ori ca fiind necorespunzător criteriilor pe care le-a pus pe masă Nicușor Dan atunci când a demarat invalidarea Guvernului Bolojan, fie că vorbim despre un profesionist în ale finanțelor, economiei, care să rezolve problema macroeconomică uriașă cu care ne confruntăm, fie despre un independent care să vină și să fie un numitor comun al intereselor partidelor politice care vor forma guvernarea. Eugen Tomac nu este nici un profesionist al economiei, nu este nici un independent politic, pentru că este președintele PMP, Partidul Mișcarea Populară. Așadar, odată cu aceste constatări, vă dați seama că vorbim despre un guvern al lui Nicușor Dan în momentul în care va fi nominalizat Eugen Tomac ca premier învestit. De fapt, este „Guvernul Meu 2.0”, prima variantă fiind cea din 2015, pe care a forțat-o cu succes, deși nu corespundea intereselor României și nevoilor României, Klaus Iohannis. Și atunci a apărut Guvernul Cioloș, un guvern al intereselor externe asupra României.
Apare această întrebare, în condițiile în care, desigur, Eugen Tomac va fi cel nominalizat: cum și-au pierdut partidele politice parlamentare dreptul, respectiv, obligația de a guverna țara? Foarte simplu: s-au predat serviciilor secrete. Fiecare, sau aproape fiecare lider de partid, așa cum bine specifica Doru Bușcu, în Cațavencii, preluat și de Solid News, acești lideri, din cauza vinovățiilor și a șantajabilității lor, s-au predat serviciilor secrete, cele care guvernează de aproape sau din umbră justiția. Deci, ca să nu plătească din punct de vedere juridic sau public, liderii partidelor s-au predat securiștilor.
Atunci e limpede: orice președinte care ajunge să conducă România, că-i Băsescu, că-i Iohannis, că-i Nicușor Dan, se preface că vorbește cu partidele politice, dar, de fapt, îi cheamă pe șefii de servicii secrete și le spune: „Am nevoie ca ăla să voteze așa, am nevoie ca ăla să facă așa, am nevoie ca ăla să facă invers!”. Deci, în acest fel, partidele politice, de fapt, și-au pierdut dreptul, dar și obligația (atenție!) de a guverna țara. De fapt, și-au pierdut menirea de a fi, atât cele de la putere, cât și cele din opoziție. Stați liniștiți! Nu sunt mai manipulabili cei de la putere decât cei din opoziție, iar un observator atent a văzut acest lucru. Despre ce vorbim? Despre „Guvernul Meu”, adică al lui Nicușor, „Guvernul meu, varianta 2.0”, așa cum, de altfel, aici, la Gold FM, ați fost anunțați încă de acum două luni”, spune Guşă.
