„Ieri am fost cu toții bucuroși, prieteni goldiști, pentru că ne-am autodepășit ca națiune la fotbal și am învins echipa Ucrainei, nu doar mai bine cotată din punct de vedere al valorii individuale a jucătorilor, dar și mult mai bine susținută internațional, pe principiul „dacă ești ucrainean, trebuie să învingi, chiar și cu arbitrii, în orice situație, pentru că suntem încă în epoca Slava Ucraina și jos Rusia”. Din fericire pentru noi, a fost o victorie excepțională, obținută fără dubiu, printr-un joc de o claritate, precizie și eficiență cum eu am mai văzut doar la Generația de Aur, nici măcar la generația lui Chivu și Mutu, generația de după Generația de Aur nu am văzut un asemenea joc de precizie. Toți s-au autodepășit, dar în primul rând jucătorii noștri au dovedit că echipa face puterea, pentru că au fost o echipă”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă, candidat independent la Preşedinţia României.
„Am multe lucruri bune să spun acum despre felul în care Edi Iordănescu, fiul unui vechi amic de-al meu, Puiu Iordănescu, a organizat acest joc. Îl felicit pur și simplu și atât, dar laolaltă cu acest lucru îmi cer și scuze pentru că de-a lungul acestor calificări, repet, care au fost blagoslovite de către bunul Dumnezeu, pentru că am avut foarte mult noroc ca să ajungem la acest Campionat European, de-a lungul acestor calificări l-am criticat foarte dur, și nu asta e problema, ci l-am criticat și pe nedrept, exact pentru acest lucru, acuzându-l că nu a reușit să urmeze un spirit de echipă și am greșit. Tocmai acest spirit de echipă a fost evident. A fost evident inclusiv la finalul meciului, când tricolorii noștri s-au bucurat alături de cei aproape 40.000 de români care au invadat capitala fotbalistică a Germaniei, mă refer la Munchen, și stadionul Allianz Arena. Șeful galeriei fotbaliștilor de la final a fost chiar Ianis Hagi, spre bucuria tatălui său, Gică Hagi, regele nostru din fotbal, care a făcut atâtea eforturi pentru ca fiul său să reușească să ajungă la un nivel înalt din punct de vedere sportiv.
Aș vrea în acest moment, pe lângă Edi Iordănescu, să-i felicit, în calitatea mea de cunoscător al mediului de la echipa națională, al antrenorilor, al foștilor jucători, și pe cei care i-au antrenat în ultimii ani, la echipa națională, repet, pe acești jucători care au fost nucleul echipei naționale de tineret, care a avut rezultate excepționale, mă refer la Adrian Mutu și la Mirel Rădoi. Bravo! Doi foști mari campioni ai României, care au ajuns antrenori mari, cu care, însă, fotbalul românesc n-a avut răbdare, dovadă de imaturitate, dar și dovadă de dispariție din prim plan a oamenilor înțelepți din fotbalul românesc. O să vă fac o surpriză și vă rog să mă credeți pe cuvânt atunci când vă spun că adevăratul creator al acestui spirit de echipă, dacă nu chiar al echipei, este Mihai Stoichiță, care, cu modestie, fără să-și asume tribuna și microfonul, de mai mulți ani de zile a reușit să pună la punct un mecanism al Federației din punct de vedere sportiv care a dat aceste performanțe. Răzvan Burleanu se ocupă doar din punct de vedere administrativ de Federația Română de Fotbal; din punct de vedere sportiv se ocupă aproape în exclusivitate Mihai Stoichiță, un om pe care îl cunosc de multe decenii, repet, un om înțelept și modest, care este creatorul cel puțin al spiritului acestei echipe, dar vă garantez că și selecțiile s-au făcut tot sub coordonarea sa din ultimii 8-10 ani. Bravo, Mihai Stoichiță!
Legat de meciurile următoare vă spun cu sinceritate că nici nu prea mă mai interesează dacă ne calificăm sau nu. Îmi doresc să ne calificăm, îmi doresc să facem egal sau să batem Belgia, să batem Slovacia, îmi doresc și pentru jucători și pentru români, e o mare bucurie. Eu însă declar că mă consider perfect și totalmente satisfăcut de această victorie cu trei la zero în fața Ucrainei și alături de toți românii mi-am vărsat năduful pentru toate umilințele din ultimii ani pe care le-am suferit din partea Ucrainei, atât de bine susținută și acompaniată de către Unchiul Sam, adică de către Statele Unite ale Americii, conduse de către coruptul și șantajabilul, exact pe linie ucraineană, Joe Biden.
În rest, eu nu am avut o surpriză, dar poate voi ați avut: din tribune, românii au strigat „Putin, Putin”, ca să le facă în ciudă ucrainenilor. Dar nu doar asta. Am remarcat cu ocazia euforiei de după meciul de ieri nu că nu mai suntem pro-americani, că nu mai suntem pro-americani demult, dar că o mare parte dintre români au ajuns pe bune putiniști, pentru că acele glume care au circulat, s-au viralizat, cu milioane de destinatari și expeditori, îl puneau pe Putin într-o postură favorabilă și sugerau această legătură dintre victoria României și bucuria lui Putin. Ați văzut, măi dobitocilor, că v-am spus atunci că dacă ne veți considera putiniști pe noi, ăștia care suntem normali, până la urmă populația va ajunge într-o proporție mare să fie puținstă? Nu m-ați ascultat. Ei uite că victoria echipei naționale v-a convins de acest lucru; s-a revărsat odată cu victoria asupra Ucrainei un mare val de putinism. Să vedem unde o să ducă”, scrie Guşă.
