„Sunteți acomodați deja cu situația relevată prin două mari scandaluri ale guvernării Bolojan mă refer la ceea ce spun în titlu, anume faptul că România e ”pe masă”, dar nu e și ”la masă”. Asta este vehiculată ca o teorie a conspirației dar e limpede că a devenit obiectivată în ultima vreme. Mă refer la scandalul SAFE prin care guvernul Bolojan a oferit fără niciun avantaj al statului român contractele unor companii multinaționale mai ales din Germania, dar și din Franța, lucru care într-adevăr ne-a făcut încă o dată de râsul lumii. Al doilea scandal este cel care implică oferirea de pachete profitabile la companiile de stat profitabile în mod netransparent unor fonduri de investiții care aparțin în mod clar acelor asasini economici internaționali despre care eu tot vorbesc care sunt brațul înarmat al Marii Finanțe Mondiale (MFM). cum ar fi trebuit să se acționeze? Pot să dau un exemplu sumar în virtutea faptului că e limpede că suntem obligați să ne oferim resursele naționale acestui capital internațional al MFM, însă, este o regulă pe care alte state o respectă, că atunci când se dă ceva trebuie să fie limpede și ce se primește la schimb. Care dintre obiectivele unor state care vor să vină să investească în România ar deveni permeabile și permisive și pentru capitalul românesc? În baza căror contracte parafate între state se realizează acest lucru? Care sunt garanțiile viitoare de dividende încasate de către statul român în urma acestor exploatări de resurse, bineînțeles și cu redevențele onorabile și normale pe care bugetul statului român ar trebui să le încaseze? Așa ar trebui să se desfășoare treburile”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„În același timp cunoașteți, prieteni, că România a intrat într-o dependență cvasitotală de MFM în urma împrumuturilor accelerate, exorbitante ca preț, mă refer la nivelul dobânzii, pe care le-am contractat în ultima vreme și nu mai scăpăm nici de asta. Suntem prinși în această cursă de șoareci. V-am relatat deseori exemplul Ucrainei și Argentinei, alte două state, al căror exemplu România este pe cale să îl confirme.
În Ucraina în 2017 MFM a adus la putere actorașul Zelenski, cunoașteți deja procedura, am tot discutat-o, iar imediat după aducerea la putere a lui Zelenski s-a operat prin decizie statală preluarea datoriei suverane a Ucrainei de către MFM, printr-un fond de administrare numit Franklin Templeton, care în România managerizează și fondul Proprietatea. În acest fel bineînțeles că MFM a intrat la cârma guvernării Ucrainei. Exemplul este și mai sugestiv dacă vă reamintesc că în 2013 Ucraina a concesionat Chinei o suprafață uriașă de teren pentru exploatare și producție agricolă. Iar în 2017 Marea Finanță Mondială l-a obligat pe Zelenski să decidă că o suprafață de teren, la fel de mare ca ce a oferit Chinei, teren agricol fertil, să fie dată companiilor de vârf agricole ale MFM, respectiv Cargill, DuPont, Monsanto, Monsanto care a fost cumpărată imediat în anul următor, în 2018, de către uriașa companie Bayer.
Tot așa, Argentina, caz mai recent, a fost, în urmă cu 2 ani de zile, dacă vă amintiți, caz de targă din punct de vedere economic. MFM a reușit să-l impună pe Milei ca și președinte, cu rolul strict însă de a dansa și cânta pe scenele lumii și pe scenele naționale, acolo unde este nevoie, iar în acest timp, oamenii MFM se ocupă de economia Argentinei, care, ce să vedeți, și-a revenit brusc.
Pot să vă asigur că România este următorul caz similar Ucrainei și Argentinei și să vă solicit, de la acest microfon, așa cum am făcut-o în mod repetat, să nu mai sperați în mod naiv că se poate întâmpla altceva. Numai e cazul.
România va primi, în consecință, o foaie de parcurs. Probabil că acest lucru se va întâmpla după vizita lui Donald Trump la Xi Jinping. Iar imediat ulterior, până la începutul acestei veri, MFM împreună cu și girată practic de către Rusia, SUA și China, va trece la implementarea înțelegerilor din foaia de parcurs, înțelegeri ce vizează resursele României. Care va fi diferența față de ceea ce avem astăzi? Una destul de importantă, anume că UE, care este înglobată și condusă de către MFM, nu va mai decide discreționar referitor la România.
Și acum ajung la titlul Olimpiada lui Nicușor Dan. Și am descris-o așa, având în vedere calitatea sa de fost olimpic internațional. Această Olimpiadă a lui Nicușor Dan începe imediat după ziua de marți, când va pica guvernul Bolojan. Și această Olimpiadă înseamnă, de fapt, dacă este să o descriu generic, nominalizarea din partea lui Nicușor Dan a unui premier necesar. Ce înseamnă asta? Înseamnă că viitorul premier necesar ar trebui să priceapă măcar tot ce am descris aici, și să se priceapă la tot ce am descris aici, dar să fie în stare, prin capabilități personale, să ajungă și la masă. Acolo unde România este pe masă, adică este subiectul disecției. Îmi pare rău pentru acest termen medical, dar este relevant. O disecție premergătoare marii împărțeli la care vom fi parte.
O să încerc să fac un portret robot al viitorului premier necesar. Să fie acceptat de către partidele viitoarei coaliții? Nici nu contează. Va fi oricum, deoarece există mecanisme subterane de forță ce controlează decizia în interiorul partidelor, așa că va fi o formalitate. În plus, partidele care vor compune noua coaliție au și o mare problemă de culpabilitate. Toate patru posibile, PSD, PNL, USR, UDMR, au guvernat țara în mod execrabil în regimurile Băsescu, dar mai ales Iohannis.
Premierul necesar să fie compatibil cu stilul, comportamentul și interesele lui Nicușor Dan? Clar că da. După criza coaliției, respectiv după numirile șefilor de parchete, puterea a trecut în mod real în mâinile prezidențiale. Nicușor Dan a devenit astfel interlocutorul căutat de către toate cercurile de putere interesate de România. De aici transpare și consecința că premier nu va putea fi vreun lider de partid, adică Sorin Grindeanu sau urmașul lui Bolojan la PNL, deoarece n-ar mai satisface criteriile legate de administrarea puterii la vârful României cu ordine de precădere clară impusă de acum înainte de la Cotroceni.
Premierul necesar să fie acceptat la masă de către MFM? Obligatoriu! De aici vine nevoia unui premier așa zis tehnocrat, de fapt un tip alfabetizat din punct de vedere economico-financiar, recunoscut ca atare în cercurile internaționale, care să posede autoritate profesională și să reușească astfel să repună România la masă. Deci, ca detaliu important, acest premier trebuie să vorbească fluent cel puțin limba engleză, deci să nu mai fie ca Ilie Bolojan, un țărănuș din Bihor ce n-a fost în stare să-și depășească condiția.
Asta este situația, asta e starea țării pe scurt. Acestea sunt condițiile minimale pentru viitorul premier, dar pot fi necesare și suficiente pentru selecție. Asta nu garantează însă și vreun viitor succes în operațiunea de salvare a României. Aceasta va fi o treabă al dracului de anevoioasă.
Și da, e clar că avem nevoie și de noroc, pe care, așa cum zice proverbul, ni-l putem agrementa în mare măsură și singurii. Cum anume? Securistanul să renunțe să-și mai promoveze la vârful statului toți dobitocii fără școli, care au doar calitatea că sunt manipulabil prin șantaje, și să se apeleze, de acum înainte, la rezervele de materie cenușie, de care încă mai dispunem. Pare un obiectiv de neatins, dar alternativa de prăbușire colectivă, din care nu vor scăpa nici liderii iresponsabili și trădători ai Securistanului, ar putea să asigure o astfel de cale pentru alegerea următorului premier”, scrie Guşă.
