Cristian Popescu Piedone, Președintele Partidului Naționalist Reformarea României, comentează modificarea Codului administrativ care risca să lase primăriile fără consilieri locali și județeni, arătând că din spectacolul ultimelor zile, începi să bănuiești că nici parlamentarul nu știa prea bine ce votase. ”Aici este nenorocirea. Nu că o lege poate avea nevoie de o corectură. Ci că în România legile importante au ajuns să fie votate cu viteza omului care apasă „accept” la termenii și condițiile unui telefon nou”, spune Piedone.
- ”ALERTĂ în Parlament: Chiorii în țara orbilor și cumplitul meșteșug de tâmpenie Oameni buni, titlul nu este al meu.
- Mi-a fost inspirat de bunul meu prieten și aliat, istoricul și politologul Bogdan Jelea, care, la rândul lui, spune că nici lui nu-i aparține.
- Dar adevărul este simplu: uneori realitatea muncește atât de bine pentru un titlu, încât ar fi păcat să-l schimbi.
- „Chiorul în țara orbilor” are o istorie veche. „Cumplit meșteșug de tâmpenie” vine din Creangă.
Noi am reușit performanța să le aducem pe amândouă în Parlamentul României, în anul 2026. Parlamentarii au votat o modificare a Codului administrativ care a aruncat mii de aleși locali într-o situație pe care mulți nici nu știau cum s-o interpreteze. Omul era consilier local sau județean și, în același timp, angajat contractual într-o instituție publică. Mai poate fi și una, și alta? Trebuie să renunțe la mandat? Trebuie să renunțe la locul de muncă? Cine îi spune? Parlamentarul care a votat?
Problema este că, din spectacolul ultimelor zile, începi să bănuiești că nici parlamentarul nu știa prea bine ce votase. Aici este nenorocirea. Nu că o lege poate avea nevoie de o corectură. Ci că în România legile importante au ajuns să fie votate cu viteza omului care apasă „accept” la termenii și condițiile unui telefon nou. Nu citește nimeni, dar toată lumea este de acord.
După aceea începe circul. Ministerul explică. Juriștii interpretează. Prefecții întreabă. Aleșii locali se uită unii la alții. Iar niște zei mărunți ne explică solemn că aceasta este reforma statului. Care reformă? Când faci o lege și abia după ce intră în vigoare începi să descoperi ce efecte produce, nu e reformă. E improvizație. Când mii de oameni trebuie să se întrebe dacă mâine mai au mandat sau serviciu, iar cei care au ridicat mâna în Parlament descoperă problema după vot, vorbim despre impotență intelectuală. Da. Impotență intelectuală. Adică neputința de a gândi până la capăt. Neputința de a anticipa. Neputința de a înțelege că o lege nu este o compunere pentru nota zece, ci o regulă care intră în viața oamenilor și în funcționarea instituțiilor.
Poți să ai zece diplome pe perete. Dacă nu înțelegi consecința propriului vot, ești un semidoct amărât! Și avem destui semidocți cu diplome câștigate parcă la tombola din pungile de pufuleți, convinși că o hârtie înrămată ține loc de judecată. Nu ține.
Administrația este o meserie. Iar legea trebuie făcută de oameni care înțeleg și ce scriu, și ce urmează după ce au scris. Altfel ajungem la minunata logică a statului român: Facem o ”românească”! Apoi explicăm că nu trebuie înțeleasă chiar așa. Și numim toate astea reformă. Aceasta este gândire primitivă.
Problema apare, dai cu parul legislativ în ea și vezi după aceea ce ai mai spart prin jur.
Sigur că incompatibilitățile reale trebuie sancționate. Sigur că un ales nu trebuie să-și folosească mandatul pentru propriul interes. Dar între reguli și obsesia de a elimina din administrație orice om care a trecut vreodată pe lângă o instituție există o diferență uriașă.
Dacă îi scoți pe toți cei care cunosc administrația, cine rămâne? Zei mărunți și activiști cu tutorialul deschis pe telefon? Aici se vede lipsa de viziune administrativă. Nu construim instituții mai bune. Punem interdicții. Nu profesionalizăm administrația. Mai scoatem niște oameni din ea. Și după aceea ne mirăm că nu funcționează.
Oameni buni, în anul 2026, acoperirea nevoilor primare n-ar mai trebui să constituie o țintă pentru un stat european. Alea ar fi trebuit acoperite de mult timp! Acum ar trebui să construim administrație performantă, servicii publice bune, instituții care funcționează și legi pe care omul le poate înțelege fără să cheme trei avocați și două ministere. Dar noi încă ne luptăm să facem statul să nu se împiedice singur de propriile legi. Țara nu este laboratorul vostru. Primăriile nu sunt cobaii voștri. Aleșii locali nu sunt piese pe care le muți până îți iese schema.
Bogdan Jelea a numit foarte bine fenomenul: „cumplitul meșteșug de tâmpenie”. Dar tâmpenia simplă mai poate fi iertată. Tâmpenia făcută lege intră în Monitorul Oficial și începe să producă efecte. Așa că, domnilor parlamentari, înainte să ridicați mâna, citiți.
Înainte să interziceți, gândiți. Înainte să reformați, înțelegeți ce reformați. În țara orbilor, chiorul poate ajunge împărat. A dovedit-o astăzi Parlamentul României! Cu speranță și credință în Dumnezeu”, spune Cristian Popescu Piedone, Președintele Partidului Naționalist Reformarea României.
