Jurnalistul şi analistul politic Ion Cristoiu recomandă ziariştilor din generaţia tânără să se documenteze înainte de a se apuca să vorbească sau să scrie despre personalităţi istorice sau culturale.
Iată textul publicat pe blogul personal:
„A murit Răzvan Theodorescu. De regulă nu scriu despre cei dispăruți, fie și pentru că pot fi suspectat de a fi ținut cont de învățătura Despre morți numai bine. Fac o excepție în cazul lui Răzvan Theodorescu. Și asta pentru că am citit ce a scris presa de coțofene și fătuci despre marele cărturar. După parcurgerea textelor cu pricina m-am gîndit că oamenii de cultură ar trebui să interzică prin testament ca la moartea lor să scrie despre ei jurnaliști români.
Pe 1 decembrie 2020, cu prilejul Zilei Marii Uniri, am avut la Aleph News un dialog cu academicianul Răzvan Theodorescu. Am dedicat o parte a comentariului meu de pe cristoiublog.ro de la vremea respectivă acestui dialog pe parcursul căruia a trebuit să-mi reamintesc din cînd în cînd că eram moderator într-o emisiune Tv și nu student care asculta o prelegere de a profesorului Răzvan Theodorescu. Atît de puternic m-a fermecat interlocutorul.
Notam în debutul comentariului:
„Luni, 30 noiembrie 2020, am înregistrat pentru Aleph News un dialog cu academician profesor Răzvan Theodorescu despre Actualitatea Marii Uniri. Azi, 1 decembrie 2020, emisiunea va fi difuzată pe Aleph News începînd cu ora 19. Au fost multe subiecte abordate cu istoricul de renume Răzvan Theodorescu, unul dintre puținii noștri istorici în stare să extragă din Trecutul românesc o sumă de învățături prețioase pentru prezent. Am discutat cu domnia sa despre Generația Marii Uniri. Prin ce se deosebesc politicienii care au făcut Marea Unire de politicienii care fac azi doar politică? Mai întîi prin faptul că făuritorii Marii Uniri erau bărbați de stat, oameni care voiau să construiască o țară și nu doar să cîștige alegerile. Apoi prin faptul că erau și oameni de cultură. Un bărbat de stat își face un țel al vieții din implementarea unui Proiect de țară. Nu poți avea un Proiect de țară dacă nu ești și om de cultură. Sînt cîteva dintre ideile de forță lansate de Răzvan Theodorescu pe parcursul dialogului.. Am discutat cu domnia sa despre Generația Marii Uniri”
Explicam astfel de ce m-a fermecat interviul dat mie de Răzvan Theodorescu:
Am avut ca interlocutor pe „unul dintre puținii noștri istorici în stare să extragă din Trecutul românesc o sumă de învățături prețioase pentru prezent”.
Asta l-a definit pe cărturarul Răzvan Theodorescu:
Formidabilul talent de a prezenta istoria ca pe Doamna Învățătoare pentru noi, cei de azi.
Dedic o mare parte din Jurnalul meu video de marți, 7 februarie 2023, reluării mai multor fragmente din acest interviu în care Trecutul a fost convocat pentru a ne ține lecții despre prezent. Printre ideile de forță ale interlocutorului, comentate de mine în Jurnalul video, se cuvine a evidenția:
Marea Unire a fost produsul unei generații de politicieni care nu s-au mai repetat în Istoria noastră, politicieni definiți înainte de toate prin faptul de a fi fost oameni de carte.
Nu poți fi om de stat nu numai în România, dar și în orice țară din lume, dacă nu știi Istorie și mai ales Istoria țării tale.
E vorba însă de o cultură istorică activă, vie, folosită pe larg în făurirea Proiectelor de țară și mai ales în implementarea lor.
Cînd intri în Politică trebuie să-ți fie limpezi răspunsurile la două întrebări:
De ce are nevoie țara ta?
Ce Proiect de țară îți propui plecînd de la ceea ce crezi a fi starea țării tale de la un moment dat?
Societatea românească e azi crîncen scindată, cum n-a fost niciodată în Istoria sa modernă. Principală cauză stă în faptul că un partid care pleacă de la Putere moare după puțin timp. În alte țări, plecarea de la Putere nu numai că nu e o nenorocire, ca la noi, dar mai mult, e un moment benefic pentru un partid, pentru un politician, care devine mai puternic uneori decît pe vremea cînd era la Putere. La noi nu există instituția numită Opoziție, respectată de Putere, de Presă, de opinia publică. Și cea mai bună dovadă rămîne – observa Răzvan Thoedorescu în decembrie 2020- faptul că Opoziția n-are acum, cînd mai sînt patru ani pînă la prezidențiale, un candidat. Sîntem în februarie 2023. Acum mai e doar un an și ceva pînă la prezidențiale. Știm cine va fi candidatul Opoziției la prezidențialele din 2024?
România e o țară unică prin sinteza dintre latinitate și ortodoxie. Ortodoxia însă nu e prea bine văzută în Uniunea Europeană. Noi, românii, ar trebui să fim mîndri de ortodoxia noastră.
Cel mai mare bărbat de stat din Istoria României moderne e Ionel Brătianu. Răzvan Theodorescu l-a proclamat astfel, pentru că șeful Liberalilor a avut curajul de a trînti ușa mai marilor Lumii la Conferința de pace de la Paris.
Cine are azi curajul să trîntească ușa?
Nimeni.
Toți politicienii noștri pleacă trăgînd ușa după ei cu limba.
Răzvan Theodorescu ocupă un loc de frunte în Panteonul românesc în calitate de cărturar. Un cărturar implicat în viața Cetății. Suficient de lucid pentru a observa cu mîhnire slăbiciunile țării sale pe care n-a șovăit s-o definească drept România tranzacționistă. La moartea sa analfabeții funcționali ce-și zic jurnaliști au semnat articole copiate după Wikipedia, mai precis după mizeriile trecute acolo de dușmanii lui Răzvan Theodorescu. Așa se explică faptul că marele cărturar a fost redus la ipostaza de omul lui Ion Iliescu, de conducător al TVR pe vremea guvernării FSN. L-am criticat și eu pe Răzvan Theodorescu pentru avatarurile sale politice. Asta n-a însemnat c-am uitat o clipă de Cărturarul Răzvan Theodorescu. Nu cred că a fost vorba de răutate din partea jurnaliștilor. A fost vorba pur și simplu de analfabetism funcțional. Ca să scrii despre marele cărturar Răzvan Theodorescu trebuie să citești. Să citești nu SMS-uri, ci Cărți, cum ar fi cele ale lui Răzvan Theodorescu”.
