„Președintele Emanuel Macron a declarat la o reuniune dedicată Ucrainei că nu ar trebui exclusă în viitor trimiterea de trupe occidentale pe frontul din Ucraina să se bată cu Armata Rusă. De la începutul Războiului din Ucraina, Occidentul colectiv, cum li se spune țărilor din NATO și UE aflate sub umbrelă americană, s-au străduit și au reușit să evite o confruntare militară directă cu Federația Rusă, fie și din preocuparea de a nu declanșa Apocalipsa nucleară. Propunerea avansată public de Emanuel Macron a stupefiat o lume întreagă”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ion Cristoiu.
„a) Pentru că ea deschide calea unei escaladări a confruntării Occidentul colectiv – Rusia pînă în buza Apocalipsei.
b) Pentru că nici un cetățean din Europa nu-și dorește să-și lase confortul occidental și să meargă să moară în Ucraina. Cu atît mai mult cu cît, bărbații ucraineni care au șters-o din țară ca refugiați, ar rămîne bine mersi în Occident.
c) Președintele francez s-a distins pînă acum ca refuzînd să aparțină Grupului de ulii ai Războiului, precum Biden, premierul Angliei sau liderii minusculelor țări baltice.
Evident, se pune întrebarea:
Ce l-a apucat?
Propunerea a fost respinsă imediat de marile puteri din Occidentul colectiv.
Asta înseamnă că Macron a lansat bomba fără a se consulta cu în prealabil cu alt lider european.
Sînt cîteva motive ale acestei deraieri delirante:
a) Emanuel Macron a ținut să șocheze din nou prin propunerile sale senzaționale în politica externă.
El știa că propunerea sa n-are sorți de izbîndă și de fapt tocmai de aia a lansat-o.
Știa că e doar pocnitoare mediatică.
Așa a făcut cu propunerea înființării unei Armate europene, care să concureze NATO.
Așa a făcut cu propunerea privind Europa cu mai multe cercuri.
b) A vrut să contracareze văicărelile ucrainene privind o anume oboseală în sprijinirea războiului. Pentru a evidenția asta, Macron avea nevoie de o exagerare de telenovelă. Ceva în genul jurămîntului făcut nevestei că ești gata să mori pentru ea ca formulă de a-i dovedi că nu-i adevărat c-o înșeli.
c) A vrut să abată atenția de la umilirea la care l-au supus fermierii, expresie a decăderii sale în ochii francezilor.
Indiferent de motiv, Emanuel Macron i-a dat o mînă de ajutor lui Vladimir Putin. Unul dintre scopurile propagandei ruse constă în crearea ostilității publice Occidentale față de ajutorul dat Ucrainei prin semnalarea poverii economice a acestui ajutor.
Cetățeanului occidental, tot mai convins că trăiește rău din cauză că banii merg la Kiev, i se spune acum că va trebui să meargă să moară sau să fie schilodit pe cîmpul de luptă de dragul ucrainenilor.
Cum să nu sporească ostilitatea față de ucraineni?
2. O investigație Recorder a dezvăluit că RAPPS investește în mod netransparent 9 milioane de euro pentru a pregăti lui Klaus Iohannis o locuință la finele mandatului.
Nu știm dacă dezvăluirea e adevărată sau nu. Sigur e că scandalul stîrnit de dezvăluire (partidele de Opoziție au protestat), a adîncit imaginea dezastruoasă a lui Klaus Iohannis de rob al luxului, de cheltuitor pe banii din taxe și impozite, de arogant insuportabil.
Nu întîmplător filmul dat de Recorder s-a numit Palatul Împăratului.
La adîncirea acestei imagini a contribuit masiv și reacția autorităților. RAPPS a tăcut în chip suspect, cînd putea susține și dovedi că lucrurile vizează o vilă de protocol pentru înalții oaspeți din străinătate sau pentru a fi vîndută. Premierul a lăsat impresia unei complicități cu Klaus Iohannis. Ceva în genu,l Șeful eu îți fac casă, matale să mă ajuți să ajung președinte, Administrația prezidențială a răspuns neconvingător dezmințind c-ar fi cerut o casă. Nimeni însă n-a susținut că el a cerut. Asta deoarece se poate să ți se pregătească o casă și fără să ceri, așa ca semn de supușenie.
Scandalul a confirmat că Klaus Iohannis a ajuns un personaj detestat de o mare parte a românilor.
În acest context e de mirare că nici un partid de Opoziție nu și-a făcut un steag din atacarea lui Klaus Iohannis. Acțiunile AUR nu sînt suficient de convingătoare. Atacarea lui Iohannis e un culoar electoral cu atît mai eficient cu cît PSD și PNL îl menajează pe Klaus Iohannis, iar presa îl alintă.
3. Biroul permanent al PSD București a decis susținerea Gabrielei Firea drept candidată la primăria București.
Deși PSD București e o filială condusă de Gabriela Firea, momentul e un nou pas în Războiul dus de Gabriela Firea pentru ca Marcel Ciolacu să-i accepte candidatura din partea PSD.
Se vede limpede că, deși din cînd în cînd susține candidatura Gabrilei Firea, Marcel Ciolacu nu vrea ca lidera PSD să se înscrie în cursă ca reprezentantă a PSD. Pentru a evita scandalul în partid (nu e nici un motiv temeinic să nu accepți candidatura unui lider PSD care se prezintă de patru ani deja aspirant la fotoliul de primar, care e pe primul loc în sondaje), Marcel Ciolacu încearcă manevra cu un candidat unic PSD-PNL.
Indiferent de motive ideea unui candidat unic PSD-PNL la București e o prostie cît Alianța de mare. În București mai ales, cele două electorate se antipatizează de 30 de ani. Cum să ceri vreunui PSD-ist să voteze un PNL-ist refuzînd-o pe PSD-ista Gabriela Firea. În același timp e limpede că acest candidat unic e greu de găsit.
Căutarea – anunțată public de cele două partide – lasă impresia unor formațiuni neputincioase, lipsite de ofertă. Ceea ce contribuie deja la erodarea posibilului candidat unic”, arată Cristoiu.
