În Pastila sa editorială de sâmbătă, 12 septembrie, gazetarul Ion Cristoiu afirmă că Nicușor Dan nu desemnează un premier, deoarece este ocupat cu scrisul.
„La împlinirea a 25 de ani de la atentatele teroriste de 11 septembrie 2001, președintele Nicușor Dan a semnat, într-o publicație americană conservatoare, The Washington Times, un text intitulat „Când toți românii au fost americani pentru o zi”.
Din punct de vedere politic, acțiunea, care este sub semnul contractului de lobby cu o firmă americană, nu ne spune mare lucru. De ceva vreme, Nicușor Dan încearcă să intre, dacă se poate spune așa, pe sub pielea lui Donald Trump. Evident, fără a renunța sau fiind, în același timp, deja sub pielea ursului de online, sigur pare ușor de schițat. Comparația este o imagine. În cazul celor două personaje nu putem vorbi că prezentul intră sau iese din pielea lor.
Din punct de vedere fizic, textul e mai mult de consum intern. E clar că a fost plătit sau este rodul acestor bani pe care Nicușor Dan îi dă unei firme de lobby, care firmă ar avea misiunea să nu știu să-l avem.
Misiunea ca Nicușor Dan să se dea bine pe lângă administrația Trump a fost aproape exclusiv de uz intern, pentru că pe plan american nu a avut niciun ecou pleiul acestei comemorări. Toată lumea a scris și a înălțat cântări Americii. Președintele Donald Trump este absolut insensibil. Asemenea, n-ai cum să zici, pișcături dulci venite din partea unor lideri.
Dar, pe plan intern, Nicușor Dan a ținut să arate încă o dată, prin acest articol, că e în grațiile administrației Trump. Nu știm dacă este sau nu, dar, în niciun caz, publicarea acestui articol nu arată și nu dovedește că e în grațiile textului. Textul, putem spune, este plin de clișeele folosite de 25 de ani când este vorba de atentate. Domnia sa vorbește de groaza care s-a simțit, nu știu, el așa.
„Această dată istorică a fost, de asemenea, una personală. La fel ca mulți dintre compatrioții mei români, simt încă, și după 25 de ani, groaza, revolta și indignarea pe care le-am simțit cu toții, în fața acestor acte de terorism.”
Îmi amintesc că mi-am dat seama că atacurile nu erau îndreptate doar împotriva unei țări, ci și împotriva valorilor și a tuturor societăților.
Este un clișeu, pentru că n-are cum să-și amintească așa o revelație în conștiință. El își amintește nici o străfulgerare, nici uimirea, nici uluirea, nici trăirea, zguduirea, da, bun.
Dincolo de acestea, și acest moment ne arată că e ceva la care nu e în regulă la Cotroceni, și anume că nimic nu se face bine făcut.
Acest text are așa o…
Are, începe așa: „Acum 25 de ani, într-o dimineață senină de septembrie, teroarea a lovit New York-ul, Washingtonul și câmpurile din Pennsylvania.”
Acesta era un text, ar trage un memorial de ce a simțit nevoia Nicușor Dan să scrie „într-o dimineață senină de septembrie”? Pentru că aici a dat-o pe proză.
Asta îmi amintește că Tudor Arghezi scria că, atunci când l-a întâlnit pe Caragiale, adolescent fiind, Caragiale l-a întrebat: „Tu scrii, mă, băiete?” Nu i-a zis „Tu scrii?”, ci „Nu, mă, băiete, nu mă minți, te văd după ochi”.
Deci și eu cred că, dacă l-ar vedea Caragiale pe Nicușor Dan, aș spune: „Bătut scrii, băiete.”
Deci, părerea mea este că el scrie proză pe ascuns. Această formulare, care, mă rog, e banală din punct de vedere literar, nu-și avea rostul, dar normal era ca cineva să-i spună, când a terminat el textul: „Domnule președinte, nu merge.”
„Zi, senină, deja ai dat-o pe proză.”
Oricum, este clar că Nicușor Dan nu desemnează un premier, deoarece e ocupat cu proza. Scrie pe ascuns.”, spune Ion Cristoiu.
