„Din Ordonanța punerii sub acuzare se înțelege că Florian Coldea, împreună cu un alt general SRI, Dumitru Dumbravă, ar fi acuzați de șantaj și spălare de bani. Evenimentul ține pagina întîi,ca să mă exprim în termenii folosiți pe vremuri, cînd ziarele erau tipărite, a televiziunilor de știri și a site-urilor. Explicabil. Nu e ceva obișnuit într-o țară membră NATO și UE ca un fost șef operativ (profesional adică, practic șeful SRI, directorul fiind numit politic) să fie convocat la DNA, audiat ore în șir și pe la 3 noaptea să fie pus sub acuzare și supus controlului judiciar”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ion Cristoiu.
„Trecut prin necesara verificare critică, dosarul e subțire. Împotriva lui Florian Coldea nu există nici o probă directă. Chiar denunțătorul – un controversat om de afaceri – a declarat atît în presă, cît și la DNA, că n-are o probă directă, dar că din spusele altora ar fi înțeles că Florian Coldea e beneficiarul ultim și cel mai important al banilor dați de el pentru ca justiția, influențată de foștii generali SRI, să nu-l condamne pentru o afacere de corupție.
Cazul Florian Coldea de acum amintește în chip halucinant de cazurile de pe vremea Binomului SRI-DNA.
După dispariția Binomului, mijloacele folosite împotriva unor politicieni, oameni de afaceri, jurnaliștii au fost denunțate de o parte a presei ca fiind incorecte, incompatibile cu statul de drept. S-a avansat teza că aceste mijloace au ținut doar de Binom și că o dată cu Binomul vor dispărea și ele. Din nenorocire în cazul Coldea din prezent, aceeași parte a presei folosește cu entuziasm, mijloacele denunțate ca fiind folosite de Florian Coldea pe vremuri, ca parte a Binomului SRI-DNA, dar și de presă complice cu Binomul.
O trecere în revistă a acestor mijloace se impune:
a) Refuzul unui principiu fundamental al statului de drept:
Prezumția de nevinovăție.
Pe vremea Binomului, un ins convocat la DNA și devenit subiect de investigație din partea procurilor, era deja condamnat de o parte a presei. Pînă și un analfabet într-ale Justiției știe însă că un cetățean poate fi declarat public vinovat numai și numai după ce a fost condamnat printr-o sentință definitivă. Acum, aceeași parte a presei îl etichetează pe Florian Coldea general interlop numai și numai pentru că s-a început o investigație împotriva lui. În multe cazuri cel înhățat de DNA pe vremea Binomului a fost achitat în instanță. Ba chiar au fost și cazuri cînd DNA a clasat dosarul ajungînd la concluzia că fapta nu există.
Cazul Coldea e pentru mine un bun prilej de a reaminti că DNA nu începe o investigație știind deja concluzia – și anume că investigatul e vinovat – ci pentru a trage o concluzie în urma cercetărilor. Pînă la o sentință definitivă, acuzatul se bucură de prezumția de nevinovăție.
b) Refuzul dreptului la apărare.
Una din primele inițiative ale mele după ce-am ajuns director la Zig-Zag în martie 1990 a fost înființarea rubricii Dreptul la apărare. Foștii, cum li se spunea nomenclaturiștilor, erau bălăcăriți în presa zisă democrată fără a li se da posibilitatea să se apere. Prin urmare, la rubrica respectivă au fost publicate multe drepturi la replică ale celor atacați sălbatic de presă.
Pe vremea Binomului, o dată înhățată de DNA, victima devenea ținta unei incredibile hăituiri din partea unei părți a presei. Nu numai că acuzații nu-și puteau expune punctul de vedere în public, dar nici opiniile celor care puneau la îndoială soliditatea dosarului nu erau admise în presă. La fel se întîmplă și în cazul Coldea. Orice încercare de a pune la îndoială dosarul e denunțată de acea parte a presei ca o ”complicitate cu infractorul”.
Desigur, în cazul Coldea, folosirea acestui mijloc a fost și este înlesnită de refuzul lui Florian Coldea de a se apăra în spațiul public.
c) Folosirea de către DNA a presei pentru hăituiri care să acopere, prin isteria lor, subțirimea dosarului. Pe vremea Binomului, o anume parte a presei sprijinea, în chip necinstit activitatea DNA. Acum în cazul Coldea, o altă parte a presei, cea care condamna practica hăituirii mediatice, s-a transformat în complice a procurorilor.
A fost o perioadă sinistră din istoria postdecembristă cînd Binomul SRI-DNA a declanșat și întreținut ceea ce eu am numit Teroarea luptei împotriva corupției. Credeam dispărute o dată pentru totdeauna mijloacele incorecte folosite la vremea respectivă pentru anihilarea dușmanilor.
Cazul Coldea ne semnalizează că mijloacele respective n-au dispărut o dată cu dispariția Binomului. Folosite în cazul Coldea din 2024 ele ne arată că mijloacele incorecte pentru anihilarea dușmanilor nu sînt o născocire a Binomului. Ele, mijloacele, țin de o slăbiciune a României postdecembriste:
Principiile statului de drept sînt doar invocate nu și respectate”, spune Cristoiu.
