„România a încheiat cu Austria un Acord politic prin care, în schimbul îndeplinirii a cinci angajamente, beneficiază de admiterea în Schengen doar aerian și maritim. Pentru a înțelege iresponsabilitatea Puterii de la București prin semnarea acestui Acord se impune o scurtă recapitulare a procesului de admitere a României în spațiul Schengen”, spune jurnalistul Ion Cristoiu, pe site-ul canal33.ro.
„Încă din 2011, România a îndeplinit toate condițiile politice și tehnice pentru a fi admisă total în spațiul Schengen. Cu toate acestea, în 2023 România nu era admisă în Spațiul Schengen.
Parlamentul european votase numeroase Rezoluții prin care cerea să se facă dreptate României, Comisia Europeană se întrecuse în declarații privind dreptul țării noastre de a beneficia de Spațiul Schengen, iar liderii marilor puteri europene făgăduiseră că vor face totul pentru a fi admiși.
Timp de 13 ani României i se refuzase un drept recunoscut, culmea!, chiar de cei care i-l refuzau.
În decembrie 2023, toate țările membre ale Spațiului erau de acord ca România să fie admisă în Schengen cu o excepție:
Austria.
Invocînd probleme cu imigrația ilegală, cancelarul Austriei s-a opus prin veto admiterii României și Bulgariei.
În loc să facă presiuni asupra Austriei, Uniunea Europeană ne-a îndemnat să negociem cu Austria pentru ca aceasta să nu se mai opună. Altfel spus Uniunea Europeană încălcînd propria-i Constituție ne-a îndemnat să negociem un Drept care nu se negociază. România ajuns la mîna Austriei. Și Austria ne-a jucat cum a vrut ea. Din start ne-a prevenit că negociază doar admiterea parțială. Admiterea totală era amînată la calendele grecești.
Și noi, dînd ascultare îndemnului UE am început să negociem cu o țară membră a UE pentru a ni se respecta un Drept ca țară membră a UE.
Rezultatele acestei negocieri se știu.
Printr-un Acord semnat cu Austria (nu cu Uniunea Europeană), România s-a angajat să îndeplinească cinci condiții puse de Austria, pentru a obține o admitere parțială în Schengen.
Reacțiile Opoziției și ale presei independente s-au concentrat pe faptul că Acordul nu garantează și admiterea în spațiul terestru, cea mai importantă în cazul Schengen.
Eu cred însă că problema e pusă aiurea.
N-are importanță că Acordul lasă în ceață posibilitatea ca România să intre în Schengen și terestru.
Are importanță faptul că Puterea de la București a recunoscut sub semnătură că românii sînt cetățeni de mîna a doua ai UE.
Respectarea unui Drept a depins nu de UE, nu de NATO, nu de ONU, instituții cu putere asupra suveranității naționale, ci de o țară membră a UE, colegă de a României:
Austria.
La îndemnul (incredibil) al birocrațiilor de la Bruxelles, într-o chestiune vitală pentru interesele naționale, România a devenit protectorat al Austriei. Potrivit Acordului, luarea în discuție (doar luarea în discuție) a unei decizii privind admiterea și terestru va avea loc doar după ce Austria va constata ”o îmbunătățire semnificativă a situației cu migrația ilegală”
Altfel spus, respectarea unui Drept al României va depinde total de opinia unei țări membre a UE.
Din cîte se vede, Acordul nu stipulează o cifră, un procent, un fapt concret, măsurabil pentru luarea în discuție, ci aprecierea din partea unei colege a României de UE.
„O îmbunătățire semnificativă” e o sintagmă ambiguă, lăsată total la dispoziția Austriei de a o interpreta cum vor mușchii ei.
E limpede.
Prin Acordul cu Austria, România a fost înglobată în Imperiul Austro-Ungar!
Sau și mai elocvent, protectorat al Austriei.
2. Tragedia de la Ferma Dacilor a scos la iveală grave nereguli în activitatea conducerii ISU Prahova.
Raed Arafat, șeful DSU pe țară, n-a fost mustrat nici măcar părintește de către șefii lui: ministrul de Interne, Primul ministru, Președintele.
Tragedia de la Ferma Dacilor e ultima dintr-o serie de tragedii care au avut loc și prin neregulile din activitatea ISU.
Cu toate acestea, deși Raed Arafat e doar secretar de stat la Interne, el a reacționat la descoperirea neregulilor ca și cum ar fi fost un superPreședinte al României.
A ținut o conferință de presă în care a justificat neregulile prin numărul mic de inspectori ai ISU.
Ar fi fost normal ca ministrul de Interne, premierul, președintele să se pronunțe public despre neregulile din activitatea ISU.
N-au făcut-o.
Mai mult, pentru a evita să se pronunțe cumva despre activitatea lui Raed Arafat, ei au evitat cu brio abordarea publică a tragediei de la Tohani.
Situația nu mă miră.
În mai multe rînduri, am evidențiat că Raed Arafat beneficiază de un stat unic nu numai în România postdecembristă, dar și în Lumea democratică.
Deși doar secretar de stat într-un minister, e tratat în România de azi ca un superpreședinte.
3. Victor Ponta a fost achitat definitiv în dosarul Turcești-Rovinari deschis de DNA în 2015.
Mă număr printre cei care încă din 2015 am denunțat în cazul dosarului intervenția sinistrului Binom SRI-DNA.
După alegerile prezidențiale din 2014, cîștigate de Klaus Iohannis printr-un Hei-Rup al Sistemului, Victor Ponta a rămas premier.
Klaus Iohannis nu-și găsea însă liniștea pînă cînd nu-și punea Guvernul Meu.
Ca toți președinții postdecembriști de altfel.
Și atunci, la ordinul lui Klaus Iohannis, Binomul SRI-DNA s-a pus în mișcare pentru a-l debarca pe Victor Ponta prin deschiderea unui dosar de corupție.
După opt ani, în 2023 s-a dovedit în justiție ceea ce se vedea cu ochiul liber chiar din 2015:
Dosarul era fals de la un capăt la altul.
Da, dar el și-a făcut efectul.
Victor Ponta a fost obligat să demisioneze din funcția de premier și de președinte al PSD.
Iar Klaus Iohannis a beneficiat de Guvernul Meu”, scrie Cristoiu.
